Istoria se repetă, de cele mai multe ori în forme chiar mai tragice decât ar fi putut avertiza Bătrânul Marx, iar probe de autentificare se găsesc la tot pasul, mai ales disimulate în ipostazele mai mult ori mai puţin sofisticate ale unor poziţii proclamate, sentenţios, în numele unui „adevărat” stat de drept şi al unei „democraţii” cu repere alogene.
O astfel de reflecţie mi-a fost mijlocită de ultima ispravă a ex-ministrului băsescian, recalibrat politic de prin taiga societăţii civile după ce aruncase la pubelă slinoasa garderobă de procuror comunist, cu carnet roşu cu tot.
De Monica Macovei e vorba, fireşte, ieşită, alaltăieri, din contumacia insuccesului aventurii prezidenţiale cu o altă tentativă, nu mai puţin ambiţioasă şi temerară, de creare ad hoc, a unui nou partid politic. Cadrul restrâns, minimalist, cum l-ar numi nişte amatori de artă, în care s-a derulat evenimentul şi, mai ales, locul ales, o casă studenţească de cultură, fie ea şi una cu un trecut controversat şi purtând, nu ştiu dacă încă oficial, numele unui fost membru al elitei comuniste dejiste, nu reuşesc a sustrage această nouă aventură a M.M. impresiei de gest provocator în aceeaşi notă fals inchizitorială cu care fostul procuror antedecembrist ne-a obişnuit.
Aşa se explică faptul că, în lipsa oricărei preocupări de program (doctrinar ori ideologic), din discursul inaugural al fondatoarei nu s-au evidenţiat decât câteva sloganuri mai potrivite tradiţiei trecutelor mitinguri pentru… pace dominate de un avânt internaţionalist. Lăsând la o parte stilistica cu miză… catastrofică (evocarea „corupţiei şi o hoţiei din banii noştri” în chip de „tsunami”, ca şi asumarea, în numele unei drepte, formal ideologice întrucât mai mult asimilată unui stindard de luptă sub steagul dreptăţii), ceea ce mi s-a părut de-a dreptul recuzabil, ba chiar ireverenţios politic, în acel discurs a fost invitaţia făţişă de servilism colonial.
Reluând o mai veche stupiditate a fostului ei Boss (de care se chinuieşte fariseic să „divorţeze” în rând cu o armată de dezertori pocăiţi), M.M reia campania anti-statalistă, retrăgându-i funcţii câştigate prin secolele unei modernităţi glorificate de Istorie.
Şi tocmai pe această linie şi-a reluat mai vechi acuzaţii împotriva Puterii de azi de la Bucureşti, în indistincta sa structură instituţională, de vreme ce ţintele sunt Preşedinţie, Guvern, Parlament, pe motivul aberant că numirea unui nou director al SRI n-a fost discutată şi n-a primit aprobarea celor de la NATO, a serviciilor de informaţii şi a congresmenilor din SUA. Oricât de motivaţi am fi azi de politicile de integrare – în NATO, în UE, ca şi în parteneriate cu vectori ai Occidentului resetat ca unic model de democraţie şi de stat de drept, o poziţie tranşant subordonatoare nu are cum să nu inducă ideea unei poziţii subalterne.
Mă întreb dacă nu cumva, mutatis mutandis, nucleul fondator al noii formaţii lansate duminica trecută la Bucureşti nu se pliază, chiar şi la palierele formale, pe acea cruntă realitate de la sfârşitul ultimului război mondial, când un cerc de emisari nkvd-işti trimişi de Moscova au decis, contra-naturii, istoria de aproape cinci decenii a României.
Şi mă îndoiesc că apropierea dintre cele două figuri feminine, Monica Macovei şi Ana Pauker, coincidente şi prin alte câteva dote somatic-discursive, ar fi atât de hazardată pe cât s-ar putea crede la prima impresie.
Faptul că sigla noului partid, M.10, reverberează mai mult cu cele ale unui serviciu secret consacrat şi de filmografia engleză dominată de legendarul James Bond nu schimbă, cred, nimic din gravitatea revoltătoare a poziţionării ex-ministăresei, ce şi-a metamorfozat complicitatea cu regimul Băsescu într-o dizgraţioasă pledoarie la bara unui procuror pe cât de inclement pe atât de bolnav de amnezie.
Cât despre „ofensa” pe care ar fi trăit-o congresmenii americani, m-aş întreba, răsturnând planurile, de ce nu s-ar simţi la fel de ofensaţi şi parlamentarii dâmboviţeni, neconsultaţi, cum sunt, în legătură cu deciziile pe care partenerii noştri transatlantici le iau acasă la ei. Cu atât mai mult cu cât multe dintre acele decizii agită şi tulbură apele de pretutindeni.
