Şi dacă ministrul german de Interne demisionează?

0
34

Ministrul german de Interne, conservatorul Horst Seehofer (68 de ani), liderul CSU, a anunţat, duminică, 1 iulie a.c., în cursul unei reuniuni la sediul partidului său din Munchen, intenţia sa de a renunţa la ambele funcţii deţinute. Motivul? Conflictul prelungit pe chestiunea migranţilor cu cancelarul Angela Merkel. Un asemenea gest – consternant – ar periclita serios fragila coaliţie parlamentară germană. La ora locală 3, adică după miezul nopţii, Horst Seehofer şi-a mai nuanţat, în faţa presei, declaraţia, în sensul că s-a arătat mai puţin categoric, rezumându-se la a spune: „Noi sperăm în continuare, la un acord cu CDU”, asigurând că există toată disponibilitatea sa pentru bunăvoinţă. Ieri după-amiază, Angela Merkel şi Horst Seehofer urmau să se întâlnească pentru discuţii lămuritoare. Contextul este însă delicat: CSU, braţul bavarez al partidului cancelarului Angela Merkel – CDU – are alegeri regionale în landul Bavariei, peste puţină vreme, şi se simte ameninţat de AfD, o formaţiune de extremă-dreaptă în ascensiune, prezentă deja în Bundestag. Relaţiile ministrului de interne, Horst Seehofer, cu cancelarul Angela Merkel sunt tensionate de mai multă vreme, în principal pe motivul abordării diferite a chestiunii migranţilor. La summitul Consiliului European, de acum câteva zile, de la Bruxelles, după negocieri prelungite, s-a ajuns la un compromis, care însă nu îl mulţumeşte pe Horst Seehofer. Problema în discuţie este alta, şi anume dacă o eventuală demisie efectivă a ministrului de Interne atrage după sine şi retragerea CSU de la guvernare, declanşând o criză politică majoră, cu consecinţe potenţial grave pentru viitorul Guvernului german. Conflictul se poartă pe tratamentul aplicat migranţilor, la sosirea în Germania, după înregistrarea într-o altă ţară a UE. Horst Seehofer doreşte refuzarea acestora la frontiere, ceea ce nu acceptă Angela Merkel, pentru a nu crea un „efect domino” în Europa. Pentru moment, cancelarul are susţinerea cvasiunanimă a conducerii partidului său. Tensiunile în relaţiile CDU-CSU, se spune, sunt aproape de cele din toamna anului 1976, când cele două partide au pus capăt alianţei ce le unise după război. Manfred Weber, vicepreşedintele CSU şi liderul grupului PPE, în Parlamentul European, se arată optimist: „Europa rămâne un continent umanitar, dar trebuie să-şi restabilească ordinea la frontierele externe”. Un ton conciliant, aşadar. La rândul său, Markus Soder, ministrul-preşedinte al Bavariei, apreciază „pasul într-o bună direcţie”. Până în ultimul moment calmă, detaşată şi inflexibilă, Angela Merkel încearcă să evite răul. O ruptură CDU – CSU ar însemna „moartea marii coaliţii” la alcătuirea căreia s-a muncit luni în şir. O cedare în faţa presiunilor CSU înseamnă, totodată, o pierdere de credibilitate în faţa Bruxelles-ului. Rămâne de văzut cum se va solda întânirea cancelarului cu ministrul său de Interne şi dacă o restabilire a încrederii reciproce este totuşi posibilă.