Ceea ce s-a petrecut luni, 27 mai a.c., a doua zi după alegerile europarlamentare, la Primăria Călăraşi, rămâne, fără îndoială, o pagină neagră a istoriei acestei instituţii a administraţiei publice, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legii în vigoare. Comuna Călăraşi, una din marile localităţi rurale ale Doljului, cu cei aproape 7.000 de locuitori ai săi, contează de-a dreptul în economia agrară a judeţului, circumscriindu-se unui mare bazin legumicol din zonă, prin producţia deosebită de cartofi timpurii şi pepeni verzi, care i-au adus excelent renume. Este realmente bine gospodărită, se vede cu ochiul liber, şi de ani buni are ca primar pe Vergică Şovăilă, desemnat prin investiţia de încredere a oamenilor. În orice top 10 al comunelor doljene bine gospodărite, pliate pe exigenţele europene, Călăraşiul de Dolj se regăseşte avantajos poziţionat. Şi nu de azi, de ieri. Comuna este înfrăţită, din 2010, cu localitatea franceză Chartres de Bretagne, cu care are schimburi reciproce de delegaţi. Pe 27 mai a.c., în jurul orei 15, biroul primarului a fost realmente luat cu asalt de un comando de „arhangheli ai dreptăţii”, cum să-l definim altfel, condus de Ringo Dămureanu, preşedintele Sindicatului administraţiei publice „Forţa legii”, acompaniat de alte circa 12 persoane, cu care îşi dăduse premergător întâlnire pe pagina sa de socializare (Facebook). Motivul invocat? Folosirea „necontorizată” a apei în udarea spaţiilor verzi din incinta sediului şi alte „derapaje”, de data aceasta eminamente politice, vizată tendenţios fiind o recentă vizită a ministrului Agriculturii Petre Daea, însoţit de Liviu Dragnea şi alte oficialităţi doljene, pentru extinderea la nivel naţional a programului pilot privind irigarea prin picurare. Toate acestea – cuvinte tăvălite într-un sos cleios, fad şi indigest ca un narcotic prost dozat – , simple pretexe pentru o gâlceavă aiuritoare şi perturbarea activităţii Primăriei, prin ultragierea primarului, viceprimarului, aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Alertaţi, agenţii poliţiei locale, dar şi jandarmii s-au deplasat la faţa locului, întocmind un proces verbal de constatare. De la această margine a lucrurilor începe o altă poveste.
Ultraj… în formă cristalină
Să admitem, ad absurdum, că Ringo Dămureanu, preşedintele sindicatului adminsitraţiei publice „Forţa legii” era îngrijorat, neputând să doarmă, în temeiul unor delaţiuni locale, de „folosirea nechibzuită” a apei – necontorizată – în irigarea amenajării florale şi dendrologice aparţinând Primăriei. Interensat, nimic de zis. Primăria Călăraşi fiind şi acţionar la Compania de Apă „Oltenia”. Acuzaţia nu s-a confirmat. Dar în discuţie intră alte nuanţe, toate de sorginte politică. Prevalându-se de calitatea sa de lider a sindicalui menţionat, Ringo Dămureanu a omis esenţialul: statutul acestui organism nu are nicio prevedere expresă, care să-i legitimeze un asemenea demers aberant, „sindicatul fiind o organizaţie independentă de autorităţile publice, partidele politice şi patronate, constituită în condiţiile legii”. Mesajele sale, privind mobilizarea comandoului îi trădează intenţiile „de bună credinţă”. Justificative. Nimic altceva decât o hărţuire cu… sabia de lemn. Se spune că un timp poţi să minţi, dar nu poţi minţi tot timpul. Şi apoi e cu neputinţă ca o persoană care a fost ani buni funcţionar public în Consiliul Judeţean Dolj să nu cunoască prevederile exprese ale legii administraţiei publice locale. Tot spectacolul sordid s-a dorit o provocare premeditată în aşteptarea unei reacţii cel puţin „proporţionale”. Amăgirea a fost deplină.
Ca să ne aflăm în vorbă
În urma informaţiilor difuzate printr-o postare pe pagina de Facebook a numitului Sorin Sandu, din comuna Călăraşi, adversar înverşunat al primarului, din motive de ei ştiute, privind „apometrul” de la Primăria Călăraşi, s-a constituit o comisie de verificare alcătuită din ing. Vişinel Ştefanache, Vergică Vancea, Ion Stancu, Florian Sandu, concluzionând că a fost vorba de un fake-news. Poate urma, dacă va fi cazul, o expertiză apoi o contra-expertiză, însă o comisie de această factură „nu se lega la cap”, consemnând în procesul verbal, întocmit pe 25 mai a.c., lucruri neadevărate. Te freci la ochi, cu nedumerire, fiindcă e greu de înţeles tot ceea ce s-a petrecut acolo. Prea mult aplomb şi prea puţină înţelepciune. O ferocitate de suprafaţă a „volintirului ambetat”.
Salariaţii Primăriei părăsesc sindicatul „Forţa legii”
Printr-un memoriu adresat personal lui Ringo Dămureanu, salariaţii Primăriei Călăraşi anunţă retragerea lor din sindicatului adminstraţiei publice „Forţa legii”, argumentându-şi decizia. De asemenea, printr-o „cerere de solicitare informaţii”, adresată sindicatului menţionat, ing. Ion Tudor solicită o serie de date privind evidenţa încasărilor şi cheltuielilor de orice fel, situaţia patrimoniului sindicatului, respectiv situaţia bunurilor mobile şi imobile, a fondurilor băneşti provenite din cotizaţia membrilor, situaţia cheltuielilor lunare cu salariile personalului de specialitate încadrat, organigrama cu structura posturilor, cheltuielile efectuate de sindicat în ultimii doi ani pentru deplasări (cazare şi diurnă) pentru conducerea şi angajaţii sindicatului ş.a.m.d. Chestiuni de „bucătărie internă”. Spuneam că primarul comunei Călăraşi, viceprimarul acesteia, restul angajaţilor, au fost ultragiaţi în exerciţiul funcţiunii. Fapta este prevăzută de Codul Penal. Se va merge, după toate probabilităţile, cum ni s-a spus, în justiţie. Ceea ce e regretabil. Nu de cei cu minte, spune un aforism, trebuie să ne fie frică, ci de cei care fac pe deştepţii. Animaţi de o funciară stare conflictuală. Salariaţii mai multor primării din judeţ vor imita, cu siguranţă, gestul celor din Călăraşi. Bunului simţ al liderului sindicatului „Forţa Legii”, Ringo Dămureanu, gurmand de putere, i se face respiraţie gură la gură. Încărcat cu iluzia importanţei, acea stare de mahmureală permanentă, plastilina certitudinilor vaporoase, suferind de manii încă neidentificate, poate urî oglinda, când va cădea în deznădejne, după ce a adorat-o în alte împrejurări. Ceea ce s-a petrecut la Călăraşi mai zilele trecute, chiar descumpăneşte, proiectând „nostalgia” multora pentru „justiţia populară”, de altădată, sau a unui robespierrism de mucava. Unul în „izmene”. Ar putea revedea dacă Robespierre, dar e ceva de citit, a avut un sfârşit fericit. Dumnezeu nu dă nimănui mai mult decât poate să ducă.
