70 de români mor zilnic din cauza bolilor provocate de fumat

0
151

În România, cancerul pulmonar provoacă cele mai multe decese în rândul bărbaţilor şi este a treia afecţiune necruţătoare în rândul femeilor. În cele mai multe cazuri, consumul de tutun este cel mai important factor de risc pentru cancerul de plămâni. Aproape 80 la sută din cancerele pulmonare se fac prin expunere la fumat şi 20 la sută din cauza poluării.

fumatProfilul pacientului cu cancer pulmonar în România arată că 85% sunt fumători cronic; este întâlnit preponderent la bărbaţi, dar se află în creştere şi la sexul feminin; 50% dintre pacienţi au vârste cuprinse între 45 şi 65 de ani;  educaţia medicală precară determină pacienţii să solicite consultul medical în general în stadii avansate ale bolii; sub 5% sunt descoperiţi întâmplător, la controale de rutină; în momentul diagnosticului numai 20-25% sunt operabili (boala nu este foarte avansată); fără tratament, majoritatea pacienţilor decedează în primul an de la diagnostic.

Zilnic, se fumează o sută de milioane de ţigări

Zilnic, se fumează o sută de milioane de ţigări, iar aproximativ 85% dintre pacienţii cu cancer bronhopulmonar sunt fumători. Totodată, studiile arată că 89% dintre fumătorii din ţara noastră şi-ar dori să reducă numărul ţigărilor sau să renunţe complet la fumat. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima că circa 31 la sută din populaţia României fuma în mod curent în 2010 (aproximativ 5.773.800 persoane), iar studiul GATS 2011 documenta o prevalenţă de 26,7 la sută a celor ce fumau zilnic.

OMS apreciază că în 2025 încă va fuma circa 23 la sută din populaţia României (aproximativ 4,055 milioane de persoane), cu condiţia ca eforturile privind controlul asupra tutunului să nu slăbească. În 2010, aproximativ 41 la sută dintre români şi aproximativ 22 la sută dintre românce fumau, previziunea OMS pentru 2025 fiind de circa 29 la sută pentru bărbaţi şi 18 la sută pentru femei. În 2010, rata cea mai ridicată de fumători se înregistra în grupul de vârstă 25-39 ani, atât la bărbaţi cât şi la femei. În dinamica primului deceniu 2000, numărul persoanelor ce fumau curent a scăzut îmbucurător de la 6,99 milioane de persoane în 2000 la 5,77 milioane în 2010. La orizontul 2025, OMS estimează continuarea scăderii până la circa 4,05 milioane persoane. În privinţa fumatului zilnic, cifrele sunt 5,92 milioane fumători în 2000 şi 4,89 milioane în 2010. În următoarea decadă se estimează continuarea scăderii până la circa 3,39 milioane în 2025.

42.800 decese premature atribuite tutunului

Controlul tutunului este considerat una dintre măsurile cele mai eficiente către atingerea obiectivului ce prevede reducerea până în 2030 cu o treime a deceselor premature cauzate de bolile netransmisibile, în principal bolile cardiovasculare, cancerul şi bolile pulmonare obstructive cronice. În România, în ciuda descreşterii după 2007, consumul de tutun se menţinea încă relativ ridicat în 2014, cu prevalenţa de 27% (circa 37% fumători de genul masculin şi 17% de cel feminin) însemnând circa 4,3 milioane de fumători cu vârsta peste 15 ani. Deşi accizele au crescut după 2007, sporirea veniturilor face azi produsele din tutun mai accesibile decât la începutul anilor 2000.

În privinţa controlului tutunului, România a înregistrat un salt notabil între 2013 şi 2016 în clasamentul european specific (de la locul 19 la 7), datorat în esenţă Legii 15/2016 care interzice complet fumatul în spaţiile publice închise.

În 2010 se înregistrau în ţara noastră 42.800 decese premature atribuite tutunului. Tratarea bolilor asociate fumatului a costat în 2012 peste 1,2 miliarde lei – circa 5,7% din cheltuielile de sănătate, fonduri sustrase astfel retehnologizării sistemului de sănătate şi cercetării medicale – aspecte notabile al dezvoltării României.

Se estimează că mai mult de 1/5 dintre fumători şi circa 1/6 dintre nefumători nu conştientizează  implicarea fumatului în etiologia accidentului vascular cerebral, infarctului miocardic acut sau a cancerului pulmonar. Conştientizarea populaţiei în privinţa fumatului poate fi astfel considerată o contribuţie la dezvoltare şi progres socio-economic în care sunt implicaţi promotorii sănătăţii.