Imaginile sunt mereu aceleaşi, cu zeci şi zeci de tineri migranţi în tricouri, pantaloni scurţi, care aleargă deznădăjduiţi spre un fragment de graniţă, uneori înotând, profitând de o relaxare a controlului din partea poliţiei marocane. După unele surse, de data aceasta, jandarmii marocani chiar ar fi părăsit posturile pentru câteva ore. La sfârşitul lunii iulie o explozie migratorie a reverberat, în nordul Marocului, vis-a-vis de Gibraltar, în Ceuta, oraş autonom spaniol, o rămăşiţă a unui fost imperiu colonial, care nu face parte din UE. Madridul cultivă o relaţie flexibilă cu Rabatul, după ce în februarie 2023 cele două ţări consolidaseră „o nouă etapă” în colaborarea lor exemplară, cum o descria premierul spaniol Pedro Sanchez. După unele surse din presă, Marocul nu recunoaşte nici suveranitatea spaniolă asupra Ceutei şi Melitei pe care le consideră teritorii ce aşteaptă „decolonizarea”. Prin urmare fiecare val de migraţie este o provocare directă la adresa suveranităţii spaniole. Pedro Sanchez, pus la grea încercare, de la o vreme aidoma unui boxer în ring, cu bun joc de picioare, evită încă lovitura cumplită. În toiul incendiilor de vegetaţie forestieră (se spune că Madridul n-a putut folosi 8 elicoptere Kamov Ka ruseşti din cauza lipsei pieselor de schimb), Rabatul ar fi deschis încă o provocare: nu o criză umanitară, a scris El Mundo, ci un atac politic. Pedro Sanchez a solicitat autorităţilor europene convocarea unei videoconferinţe extraordinare a miniştrilor de Interne din „cele 27”, ca răspuns la ceea ce a descris drept „o reacţie egoistă, polarizantă şi ilegală” din partea statelor membre, care i-au criticat politica de imigraţie în urma afluxului de circa 50.000 de persoane care au intrat în Ceuta săptămâna trecută. În mesajele adresate Ursulei von der Leyen, Antonio Costa şi prim-ministrului irlandez Michel Martin, a cărui ţară deţine preşedinţia rotativă a Consiliului European, Sanchez a raportat că în mai puţin de 48 de ore, guvernul său a reuşit să restabilească complet controlul frontierei, să ofere asistenţă umanitară extinsă şi să returneze practic toţi imigranţii veniţi ilegal. Spania este potrivit Frontex una dintre cele mai puţin permeabile frontiere externe ale UE. Reacţia radicală a premierului italian, Giorgia Meloni, care a anunţat o suspendare a acordului Schengen cu Spania, a fost urmată în diferite grade de Finlanda, Suedia, Danemarca, Austria. Ceuta şi Melila se află în afara spaţiului Schengen şi prin urmare controalele, verificarea identităţii, sunt efectuate la ieşirea din aceste oraşe autonome. Salutar gestul liderului social-democrat Sorin Grindeanu, care a trimis un mesaj clar de sprijin pentru autorităţile de la Madrid şi pentru premierul Pedro Sanchez. Un lider român, inspirat, care nu uită de comunitatea română aflată în Spania, şi de faptul că aceasta beneficiază de o simpatie mărturisită a guvernului spaniol. Doar Franţa, Portugalia şi Luxemburgul s-au disociat de restul ţărilor care au trimis un document semnat către liderii Comisiei Europene. Cum nici unul dintre migranţii ajunşi în Ceuta nu a reuşit să intre în Spania continentală sau în restul UE, preşedinta Comisiei Europene a evidenţiat sistemul puternic de control. Dacă Rabatul a făcut „cu ochiul” lui Donald Trump, după ce o autostradă i-ar fi luat numele, cum se insinuează, este o discuţie. Premierul spaniol Pedro Sanchez, aflat vineri la Ceuta, a calificat afluxul de migranţi drept un atac, o încălcare a integrităţii teritoriale a Regatului. Ceuta şi Melila sunt enclave spaniole autonome de pe coasta de nord a Africii, separate de Spania continentală. Este esenţial să înţelegem că sunt singurele graniţe terestre ale Europei cu Africa. Din 1956, ambele enclave au fost revendicate de Maroc, întreţinând tensiuni pasagere. Cea mai izbitoare caracteristică a Ceutei este apropierea de Europa continentală. Luminile Gibraltarului sunt vizibile de la circa 18 km distanţă. Ceuta este numită „poarta spre Europa”, dar la fel ca Melila, nu face parte din spaţiul Schengen. Ceuta este o problemă europeană, nu una spaniolă. Decizia luată de guvernul spaniol constă în instalarea unei bariere de protecţie pe dig, ca soluţie „temporară”, cum a numit-o Pedro Sanchez, propusă chiar de Curtea Supremă. Este vorba de o barieră plutitoare, lungă de 500 de metri, care se ridică între 30 şi 70 de centimetri deasupra suprafeţei mării, în timp ce partea scufundată are o adâncime de până la un metru. Neobişnuita barieră a Mării Roşii a fost instalată de Serviciul spaniol de siguranţă şi salvare maritimă şi a fost securizată cu balize de acostare furnizate de Marina spaniolă. Marocul ştie că presiunea migratorie este un instrument la dispoziţia sa: este posibil să nu fi fost de acord cu recenta apropiere a Spaniei de Algeria, inclusiv cu vizita premierului Sanchez. Este posibil să considere schimbarea de poziţie a Spaniei cu privire la Sahara occidentală drept victorie. Dar este posibil să fie răspuns, scrie presa spaniolă, la presiunea Israelului şi SUA având în vedere unele neînţelegeri în urma războiului din Gaza şi Iran.
