Rolul Tea Party în criza datoriei americane

0
338
John Boehner

„Nici un vot în această seară”. Anunţul făcut joi, 28 iulie a.c., seara târziu, de unul dintre membrii conducerii republicane a Camerei Reprezentanţilor, a luat prin surprindere Congresul SUA şi Casa Albă. După ore de negocieri îndârjite, republicanii de la Cameră, unde deţin majoritatea, nu reuşiseră să se pună de acord asupra reducerii deficitului şi creşterii plafonului datoriei publice, propuse de liderul lor de grup, John Boehner. Un blocaj care, de la începutul negocierilor, trena, între Executiv şi Congres, datorat, în mare parte, aripii ultraconservatoare a Partidului Republican, Tea Party. În ultima sa versiune, textul republican prevedea o reducere a deficitului cu 915 miliarde dolari pe zece ani şi creşterea plafonului datoriei „în doi timpi”: 900 miliarde dolari până la 2 august, înaintea unei alte majorări, în 2012, în plină perioadă electorală. Planul democraţilor de la Senat, unde ei deţin majoritatea, prevedea o creştere a plafonului „într-un singur timp” şi economisirea a 2.200 miliarde dolari în zece ani, potrivit Oficiului pentru Buget al Congresului (CBO), o agenţie independentă. Încă de la început, Senatul american s-a opus „planului Boehner”, care, în opinia lui Henry Reid, şeful grupului democrat, nu avea nimic în plus, în afara unei îmbrăţişări a celor de la Tea Party. „Dacă Boehner avea mâinile libere el ar fi făcut un compromis, era un bun moment” a estimat Graham K. Wilson, profesor de ştiinţe politice la Boston University. Pentru prima dată, Tea Party, tânăra mişcare politică născută în timpul alegerilor din 2010, ca aripă dreaptă a Partidului Republican, s-a impus în discuţiile şi negocierile din Congres. Eşecul votului la Camera Reprezentanţilor dovedise, mai întâi, forţa numerică a mişcării Tea Party. Graham Wilson estimează că numărul aleşilor republicani care se recunosc în această mişcare este în jur de 20%. O cifră suficientă pentru a-l obliga pe John Boehner să solicite votul celor de la Tea Party, indispensabil validării planului său, concomitent împingându-l la radicalizarea discursului. „Tea Party a preluat planul Boehner” rezumă George Shambaugh, profesor de ştiinţe politice la Georgetown University. Rezultatul: acordul privind creşterea datoriei publice americane s-a încheiat duminică, 31 iulie, noaptea târziu, în urma unei negocieri dure, care a salvat planeta de un cutremur financiar. Nu există nici o menţiune referitoare la creşterea impozitului fiscal şi, pentru numeroşi experţi, se poate vorbi de o victorie clară, politică, a lui Tea Party. Mike Pence, ales republican de Indiana, membru al Tea Party, a spus: „Obiectivele noastre rămân aceleaşi. Producem legislaţie fără creştere de impozit”. Dincolo de lupta împotriva controlului de stat şi de o opoziţie viscerală la orice creştere a cheltuielilor publice, aripa dreaptă a Partidului Republican are un cal de bătaie: datoria. În cadrul mişcării, toţi s-au opus planului John Boehner. Dar cei mai radicali doresc acum preşedinţia Camerei Reprezentanţilor, devenită şi ea o miză în toată povestea năucitoare care a precedat acordul, de acum încheiat. Unii comentatori consideră că John Boehner îşi joacă supravieţuirea politică privind capacitatea sa de a convinge Tea Party să i se alăture.