Un eveniment umoristic, de ziua unor oameni veseli…

0
86

Se spune că umorul este un limbaj universal, așadar, dacă zilele acestea veți trece pragul Salonului Internațional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină”, deschis la Muzeul de Artă din Craiova, sigur nu veți avea nici o problemă în a înțelege vreuna dintre lucrările artiștilor expozanți ce provin din 17 țări, de pe cinci continente. Se mai spune că umorul este „agerimea spiritului”, „zâmbetul filosofiei”, „umbrela înțelepților”, „un cocktail de revoltă și disperare” – pregătiți-vă, deci, să regăsiți pe simeze cam toate tipurile de caricatură: de la cea politică la cea cu temă socială sau existențială, de la caricatura portret la caricatura de situație. Deschis cu prilejul Zilei Olteniei (21 martie) – motiv pentru directorul instituției-gazdă, Emilian Ștefârță, de a afirma că este „un eveniment umoristic, de ziua unor oameni veseli” –, Salonul poate fi vizitat până la sfârșitul lunii aprilie, zilnic, de marţi până duminică, în intervalul orar 10.00-17.00. În fine, se mai spune că acolo unde este umor găsești și o frunte descrețită, așadar, dacă vă doriți să vă bine dispuneți, poftiți de îl vizitați!

Cea de-a XI-a ediție a Salonului Internațional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină” este organizată de Muzeul de Artă din Craiova în colaborare cu Asociația Caricaturiștilor Profesioniști din România și cuprinde 158 de lucrări, selectate de juriu dintr-un număr de 210 primite. Autori sunt 45 de artiști români, între care Mihai Stănescu, Aurelian Iulius-Șuță, Romeo Răileanu, Mihai Pânzaru-PIM, Costel Pătrășcan, Horațiu Mălăele, Nicolae Lengher, Sergiu Grapă, Florian Doru Crihană, Viorel Baciu ș.a. Li se alătură 18 din străinătate – din Franța, Serbia, Indonezia, Thailanda, Republica Moldova, Ucraina, China, Canada, Iran, Argentina, Kenia, Germania, Cuba, Italia, Brazilia și Rusia.

„La o parcurgere succintă a expoziției constatăm  că, în mare, putem împărți lucrările în două categorii: avem desenatori mari, după cum avem și textieri mari. Primii produc caricaturi care nu au nevoie de text, ceilalți, texte care, paradoxal, nu au nevoie de desen, poanta, cuvântul, ducând tot greul”, a remarcat Emilian Ștefârță, directorul Muzeului de Artă din Craiova.

Selecția lucrărilor a fost realizată de un juriu format din caricaturiștii Ștefan Popa Popa’s și Gabriel Bratu – președinte, respectiv vicepreședinte al Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România, Elvira Romaniuc – realizatorul celui mai vechi festival de umor din țară („Umor la Gura Humorului”), și graficianul Mihai Truică. De altfel, primii doi, cunoscuți artiști la nivel național și internațional, și expun, fiecare, în cadrul Salonului de la Craiova, câte patru lucrări.

Premiile acordate, la fel ca în fiecare an, poartă numele celor mai de seamă caricaturiști olteni, ca semn de recunoaștere a valorii și importanței lor. Marele Premiu „Nicolae Petrescu-Găină” i-a revenit unui artist care, la începutul anilor ’80, își lansa un album retras de pe piață de cenzură la câteva zile de la apariție: Mihai Stănescu. Pentru că desenele şi textele sale n-au avut niciodată un caracter pur distractiv, ci întotdeauna au fost „cu miez”, ironice, cu ţintă bine definită, multe lovind „la temelie” politica de stat, ceea ce a făcut să fie mai mult interzis, decât publicat.

Au mai fost acordate Premiul „Benedict Gănescu” – Viorel Corodescu-Cov, Premiul „Silvan Ionescu” – Sergiu Grapă, Premiul „Eugen Taru” – Mihai Pânzaru-PIM, Premiul „Francisc Şirato” – Valentin Chibrit, Premiul „Nicolae Drăgulescu-Drag” – Pavel Constantin, Premiul „Dumitru Negrea-GAN” – Nicolae Petrache. De asemenea, dat fiind faptul că Salonul s-a deschis chiar de Ziua Olteniei, sărbătorită pentru prima dată anul acesta, pe 21 martie, Radu Iulian a primit Premiul „Olteniei”.

***

«Este de mult un truism faptul că românii sunt un popor dăruit de Dumnezeu cu mult simț al umorului. Românilor le plac mult bancurile cu scoțieni, cu ruși, cu evrei, cu blonde. Mai puțin bancurile cu români. Acelea le plac probabil scoțienilor, rușilor, evreilor… Blondelor nu le plac bancurile. Oltenilor le plac bancurile cu ardeleni, în compensație ardelenii se dau în vânt după bancurile cu olteni.

În cazul caricaturii, lucrurile stau diferit. Se fac caricaturi cu preoți, cu rabini, cu imami, cu polițiști, cu politicieni. Nu se fac caricaturi cu olteni, dar nici cu ardeleni, pentru că desenul nu poate face trimiteri precise, nu poate să circumscrie cu acuratețe o astfel de populație. Iată motivul pentru care oltenii, la fel ca ardelenii, apreciază caricatura foarte mult. Câtă vreme subiectul caricaturii nu ești tu, totul este admirabil. Când devii subiect, lucrurile se schimbă, în funcție de cât de multă putere ai, de cât te duce capul, de cât de dogmatic gândești, reacționezi. Poți să înjuri, poți să blestemi, să amendezi, să arestezi. Și, ca lecția să fie cu adevărat penalizatoare, ca blamul ori anatema aruncată asupra insolentului, a impertinentului, a mitocanului, a neobrăzatului de caricaturist să fie decisivă, exemplificatoare, poți să-i ataci integritatea fizică, adică să îl ciomăgești bine, poți să îl privezi de libertate, adică să îl bagi la zdup, poți chiar să îi iei viața.

Caricaturistul, asemenea acrobatului la trapez, merge pe sârmă, fără plasă de siguranță, face salturi, smulge aplauze, ridică publicul în picioare, primește ovații, știind că în public se pot găsi câțiva devianți care să îi dorească să calce strâmb, să rateze triplul salt, să își rupă gâtul. Gradul de libertate al unei națiuni se poate măsura și prin cât de nesărat poți să glumești, cât de insolent ori ireverențios poți fi fără să te temi să ieși pe stradă, continuând să te bucuri de viață». (Emilian Ștefârță, directorul Muzeului de Artă din Craiova)