Câteva răspunsuri – interesante – ale premierului

0
34

mihai-tudose-psd-1Un reporter „mai nou” al Antenei 3 – Andreea Dumitrache – a luat un interviu „la foc automat” premierului Mihai Tudose, pentru emisiunea „Politikix”. L-a prins la şah, într-un moment de reflectare. Ştiam câteva lucruri despre actualul premier, a cărui desemnare a fost primită cu destule rezerve: că este parlamentar de Brăila, din 2000, că iubeşte şahul. Asta am aflat repede. Dar cam atât. Brăila lui Panait Istrati, Fănuş Neagu şi a inegalabilului profesor universitar în ştiinţa dreptului, Tudor Radu Popescu, membru de onoare al Academiei Române. Mare dascăl. Brăila, oraşul de la Dunăre, unde din 25 iulie până la 6 august a.c., sub cupola Teatrului în care Hariclea Darclée debuta, în 1881, se spune că ar fi o bijuterie, găzduieşte Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto ce poartă numele legendarei artiste – ediţia 2017. Evenimentul din acest an reuneşte speranţe ale liricii din 19 ţări ale lumii şi un număr-record de concurenţi înscrişi – 200. Citindu-l pe Panait Istrati – loc aparte în galeria scriitorilor români – şi datorită preocupărilor asidue ale fostului lector craiovean universitar, Maria Gabriela Pintea, înţelesesem că Brăila nu e doar un vechi port de la Dunăre, fost porto-franco, ci şi o altă lume, pestriţă, extrem de eterogenă, cu români, ţigani, greci, evrei, armeni, italieni şi turci. Dar să revenim. Cursiv, atent la exprimare, cu câteva ingrediente picante, de luat în seamă, Mihai Tudose a dat bine. Două răspunsuri-fulger mi s-au părut, de-a dreptul izbutite, poate chiar de invidiat. Întrebat scurt: „Victor Ponta sau Liviu Dragnea?”, Mihai Tudose nu a muşcat provocarea şi a făcut o eschivă înţeleaptă: „Nu am idoli în viaţă. Nu vreau să trăiesc viaţa altora”. Parfum! Pentru ca următoarea întrebare – „De ce sunteţi aşa de încruntat?” – să aibă un răspuns de om cu sagacitate. Deşi senatorul Nicolae Bădălău, numărul doi din PSD, spunea despre premier că „nu are anvergura necesară”. Omenesc şi cinstit. „Aveţi impresia că toate lucrurile sunt foarte bune în ţară? Nu, nu prea avem motive să zâmbim, cel puţin deocamdată”. Nu ştim dacă Mihai Tudose, altminteri mucalit, chiar are insomnii, nelinişti, dubii. Oricum, după fizionomie, nu traversează istoria în chip suveran – vesel şi neînfricat – cu o virilă încredere în sine. Cel puţin, asta ne-a sugerat. Ultima sa carte citită, de fapt recitită, cum ne-a spus, este „Groapa” lui Eugen Barbu. Lectură agreabilă, din toate punctele de vedere. Deşi lumea s-a schimbat mult, şi la marginile Bucureştiului. Stăruie, totuşi, amintiri, dar şi obiceiuri din vremea lui Bozoncea. Nu se mai dă cu şuriul, se trage cu cardul, deşi nici asta nu mai merge. Dacă ar fi după noi, i-am recomanda premierului, în limita timpului disponibil, să recitească tulburătorul roman „Ciulinii Bărăganului”, scris la 1928, de Panait Istrati, unde dialogul «„Încotro mergem, Ionele?” ”În lume, Matache, cu ciulinii după noi”», rămâne de o actualitate descumpănitoare. Ciulinii fiind semnul sărăciei, de care oamenii din întinsa câmpie a Dunării încă nu au scăpat. I-au dus în toată Uniunea Europeană. După vizita la Bruxelles, discuţia cu preşedintele Comisiei Europene, şi mâna dreaptă a acestuia, Frans Timmermans, Mihai Tudose are foaia de parcurs.