La 30 iunie a.c., în cadrul idilic al micii insule Sveti Stefan, de pe coasta statului Muntenegru, a avut loc un summit al şefilor de stat din regiune, una dintre cele mai instabile din Europa, care au discutat despre îmbunătăţirea situaţiei politice din Balcani, la 12 ani după încetarea confruntărilor militare. În prezenţa reprezentanţilor UE, NATO, ONU şi Consiliului Europei, liderii celor 12 state membre ale Forumului de Cooperare al Europei de Sud-Est (SEECP, potrivit acronimului în engleză) au felicitat Croaţia pentru finalizarea cu succes a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Croaţia este privită ca o nouă putere turistică, pentru potenţialul său în regiune, după integrarea de la 1 iulie 2013. După Grecia, Slovenia, Bulgaria şi România, Croaţia va fi al cincilea stat balcanic care accede în templul occidental al păcii, democraţiei, statului de drept, stabilităţii financiare. În discursul său, Ivo Josipovici, preşedintele Croaţiei, privindu-i drept în faţă pe foştii parteneri iugoslavi, până acum mai puţin norocoşi (Serbia, Muntenegru, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina) a spus: „Croaţia este partenerul şi prietenul vostru. Odată intrată în UE se va comporta ca un avocat al integrării voastre”. La rândul său, preşedintele sârb Boris Tadic, a cărui ţară a preluat, pentru un an, preşedinţia SEECP, a subliniat că prioritatea Serbiei este de a consolida încrederea între statele din regiune, inclusiv ameliorarea cooperării inter-etnice şi lupta împotriva crimei organizate. Deja, la 26 mai a.c., el semnase, la Belgrad, cu Catherine Ashton, un tratat pentru schimbul de fişe de poliţie confidenţiale între Serbia şi UE. După arestarea, într-un sat din apropierea Voevodinei, şi predarea generalului Ratko Mladic, inculpat de TPI de la Haga, pentru masacrul de la Srebrenita, comis în iulie 1995 de armata sârbo-bosniacă, întâlnirea lui Tadic cu şefa diplomaţiei europene a avut alte coordonate, mult mai favorabile Belgradului. La Sveti Stefan au fost evitate discuţiile despre dramele intra-iugoslave sângeroase de la Vukovar sau Sarajevo. Nici un stat din fosta Iugoslavie nu mai doreşte rezolvarea pe calea armelor a marilor probleme, opinându-se că aderarea la UE rămâne singura cale spre stabilitate. Evenimentele de dată recentă, 25-27 iulie, din nordul Kosovo, arată că situaţia este desparte de a fi stabilă. Kosovo şi-a proclamat unilateral independenţa în 2008, în pofida opoziţiei Serbiei, este recunoscută de SUA, de majoritatea ţărilor UE, printre excepţii aflându-se Spania şi România, dar nu şi de Rusia, China, India, Brazilia, Africa de Sud. În seara zilei de luni, 25 iulie, poliţia specială a guvernului din Pristina a făcut un raid pentru a ocupa două posturi de frontieră din nordul Kosovo, la frontiera sârbă. Această incursiune în apropierea localităţii sârbe Mitrovita, pe care kosovarii albanezi n-au reuşit s-o controleze, a luat prin surprindere contingentul NATO (5.000 de soldaţi) şi cel al UE (3.200 de poliţişti), care menţin pacea. Guvernul kosovar al premierului Hashim Thaci, invocă „dreptul ţării suverane de a păstra controlul asupra frontierelor sale”. Guvernul sârb a reclamat o reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU. Miercuri, 27 iulie, o bandă de 200 de sârbi, calificată de Boris Tadic „huliganică”, a reacţionat violent. „Acţiunile unilaterale comise de o parte şi de alta nu servesc cauzei păcii” a declarat, solomonic, purtătorul de cuvânt Eulex (misiunea UE pentru regulile statului de drept în Kosovo). Washington-ul şi Bruxelles-ul au cerut lui Tadic şi Thaci calmarea lucrurilor. Situaţia rămâne, însă, extrem de volatilă. Belgradul menţine un embargou comercial asupra produselor venite din Kosovo. Pristina a reacţionat, în urmă cu zece zile, interzicând intrarea produselor sârbe în Kosovo. O interdicţie care, evident, n-a fost acceptată de sârbii ce trăiesc în enclava Mitrivita. În absenţa unor relaţii politice, autorităţile sârbe şi kosovare discută doar sub auspiciile Bruxelles-ului. Ce se va întâmpla în viitor nimeni nu poate prognoza. Kosovarii doresc intrarea în Uniunea Europeană. Această destinaţie, comună cu a sârbilor, ar fi în măsură să rezolve disputele rămase în suspensie.
