Liderii europeni au adoptat luni, 30 ianuarie a.c., un nou pact de disciplină bugetară, inspirat puternic de Germania, care prevede introducerea „regulii de aur” asupra echilibrului bugetar, a anunţat preşedintele UE, Herman van Rompuy. Summit-ul de la Bruxelles a fost umbrit, însă, de o controversă asupra propunerii germane de plasare a Atenei sub o strictă tutelă bugetară. Finalmente, 25 de ţări, din cele 27 ale UE, au acceptat noul tratat. Cehia s-a alăturat în ultimul moment Marii Britanii pe frontul refuzului, invocând probleme „constituţionale”, încât Nicolas Sarkozy şi-a exprimat surpriza faţă de virajul cehilor. „De ce a fost acceptat proiectul în decembrie şi nu mai este astăzi?”. Dificultăţile ratificării textului convenit derivă din necesitatea convocării referendumului, dar unele state au acceptat includerea în legislaţia lor a „regulii de aur” privind revenirea la un buget echilibrat şi sancţionarea cvasi-automată în caz de derapaj şi deficit public, cum doreşte Germania, în schimbul menţinerii solidarităţii sale financiare cu ţările aflate în dificultate. Tratatul, care confirmă ascensiunea Berlinului în criza gestionării datoriilor, ar urma să fie semnat în cursul apropiatului summit, din luna martie, înaintea lungilor faze ale ratificării. Angela Merkel a venit la Bruxelles ca reprezentantul ultimei naţiuni din zona euro cu rating maxim. Germania este locomotiva creşterii în Europa, chiar dacă locomotiva respiră mai greu în ultimele luni. Până acum, de-a lungul crizei, demersurile cancelarului german au fost împărtăşite, până la naşterea poreclei „Merkozy”, de preşedintele francez Nicolas Sarkozy: de la un set de principii convenite pe plaja staţiunii normande Deauville, în octombrie 2010, până la pactul fiscal indus, cam peste noapte, în decembrie 2011, pe principiul „cine vrea să vină cu noi bine, cine nu vrea nu vrea”. Noul pact bugetar atinge şi o chestiune anexă, şi anume formatul summit-urilor zonei euro. Franţa şi Polonia s-au văzut în situaţia de a accepta un compromis. Polonia, deşi nu a adoptat moneda unică, a militat pentru un loc la toate reuniunile. Parisul a negat dreptul ţărilor care nu sunt membre ale zonei euro la o prezenţă constantă. În cele din urmă, s-a convenit ca ţări care nu fac parte din uniunea monetară să poată fi invitate. Numeroase ţări europene speră ca tratatul să încurajeze Banca Centrală Europeană pentru a face mai mult pe viitor, ajutând zona euro să facă faţă crizei datoriilor. Tratatul ar putea, de asemenea, convinge cancelarul german Angela Merkel pentru consolidarea capacităţii fondului permanent de sprijin pentru zona euro (Mecanismul European de Stabilitate) pentru ţările fragile. „Noi simţim o evoluţie în poziţia Germaniei şi suntem optimişti”, a declarat şeful Guvernului italian, Mario Monti, care a mai spus că „dotarea fondului este adecvată”. Berlinul a acceptat o creştere a Mecanismului de la 500 la 700 miliarde euro, dar problema va fi tranşată în luna martie. Liderii europeni au trebuit să ia în considerare, din nou, situaţia din Grecia, împotmolită în recesiune şi, mai mult ca niciodată, sub perfuzia financiară externă. Berlinul a aruncat „pisica între porumbei” prin propunerea plasării Atenei sub strictă tutelă: un comisar european ar urma să aibă drept de veto asupra deciziilor bugetare ale guvernului. Această idee a fost respinsă categoric de Franţa. Preşedintele Nicolas Sarkozy a decis că ar fi „nerezonabil, nedemocratic şi ineficient”. Atena nici nu vrea să audă despre aşa ceva. „Fie ne îndreptăm spre democraţie şi fiecare ţară este responsabilă de politica sa proprie, fie subminăm democraţia în toată Europa”, a răspuns Georges Papandreou, şeful socialiştilor greci şi fost prim-ministru. În faţa acestei fronde, cancelarul german a calmat lucrurile, fără a renunţa la ideea supravegherii sporite a deciziilor guvernului grec. Miza este mare şi în discuţie este un ajutor de încă 130 miliarde euro, promis de europeni în octombrie. Acest ajutor este vital pentru Atena, care trebuie să ramburseze 14,5 miliarde euro la 20 martie, altfel fiind pândită de insolvenţă. Premierul grec, Lucas Papademos, a declarat că se aşteaptă la un acord cu creditorii privaţi, nu uşor de atins. Cu toate acestea, Angela Merkel nu este atotputernică, dovadă veto-ul francez la instalarea economistului-şef al Băncii Centrale Europene. Nici în privinţa soluţiei în chestiunea datoriilor nu a putut convinge Franţa sau Italia să renunţe la ideea eurobondurilor. Interesantă este declaraţia miliardarului George Soros la recentul forum de la Davos: „Pieţele financiare sunt cele care dictează agenda politică. Pe scaunul pilotului stau creditorii”.
