În plin centrul urbei, craiovenii au parte de un spectacol de culoare şi izuri dintre cele mai medievale. Pereţi infiltraţi cu mucegai, acoperiş cu ţiglă învechită de zeci de ani, trotuare ocupate cu legume, fructe, dar şi textile second-hand. Sunt frânturile de imagini ce ne rămân pe retină la o sumară trecere în revistă a pieţei Vechi. Cu o vechime ce datează de la mijlocul secolului al XVI-lea, denumită şi Târgul Vechi, Elca sau Krasnoff, acest bazar rămâne o pată de culoare neadecvată pentru prezentul ce se vrea a fi mai grijuliu cu sănătatea publică şi regulile minime de comerţ.
Aşezată în plin centru, în dreptul unei dintre cele mai circulate căi de comunicaţie, piaţa Veche pare să nu-şi regăsească locul într-un firesc al comerţului contemporan. Indiferent de calea de acces folosită, fie dinspre str. Felix Aderca, fie dinspre str. Fraţii Goleşti, piaţa cu pricina, denumită odinioară Târgul Vechi, Elca sau Krasnoff pare încremenită în neputinţă. Ce-i drept, majoritatea oamenilor de afaceri de aici este proprietară peste terenul de sub construcţii şi peste spaţiile comerciale.
Trecută la pas, piaţa Veche nu are mai mult de 200 de metri, pe lungime. Aşadar, o întindere nu prea mare ca să poată face obiectul unor modernizări acceptabile. Privită de sus, acelaşi acoperiş vechi din ţiglă de Jimbolia îi este partener de decenii, pereţi atinşi de infiltraţii ce au dezvoltat igrasie şi multe magazine ce-şi aşteaptă chiriaşii.
O tradiţie „colorată”
Încadrată de catedrala „Sfântul Dumitru”, de clădiri noi în care se adăpostesc un restaurant, sedii de societăţi comerciale şi chiar instituţii bancare, ceea ce ar presupune o clientelă am putea spune rafinată, piaţa Veche, în condiţiile actuale, suntem convinşi că nu poate fi o atracţie prea mare pentru locatarii din apropiere şi salariaţii din împrejurimi. Şi aşa foarte îngustă, străzii ce o străbate dinspre latura de vest, nu-i lipseşte „emblema” Craiovei: hainele şi încălţămintea second-hand. Răsfirate la picioarele trecătorilor, păzite sub cerul liber de conaţionali, sute de boarfe îşi aşteaptă noul proprietar. Aceeaşi speranţă o au obiectele de telecomunicaţii, ajunse pe tarabele de ofertare cum ştim toţi mai bine!
Senzaţia generală, când treci prin acest spaţiu comercial, este că cineva din capul trebii a uitat să privească şi spre această insulă de insalubritate. Câteva măsuri de disciplinare şi igienizare a activităţilor de aici ar fi oportune, dacă nu chiar obligatorii. Deşi a suscitat controverse puternice, obligativitatea patronilor din Craiova de a-şi moderniza spaţiile comerciale a scos la iveală un fapt notoriu: aceştia aveau banii necesari să aducă la un numitor comun faţadele magazinelor, dar preferau să servească clienţii din aceleaşi gherete problematice.
O pescărie, două măcelerii, trei-patru magazine…
Oferta comercială a pieţei poate fi numărată pe degetele de la două mâini. Vânzătoarele mai mult stau afară la un pufăit prelung, decât să tremure printre zidurile unor magazine nu prea călcate de cumpărători. Nu lipsesc cârciumile. Cu consumatorii lor din vechime. Veşnici abonaţi la „a da muştele afară”. Conducta de apă potabilă din mijlocul pieţei oferă resursa naturală din abundenţă când robinetul este defect. Comercianţii de aici se descurcă cum pot mai bine. Ba mai lucrează cu câţiva furnizori de produse alimentare, rulând marfa pe banii acestora dintâi, ba mai merg cu autoturismele proprii şi le burduşesc cu marfă de prin piaţa centrală sau târgurile de engros. Banii se fac greu, acum, poate mai greu ca oricând. Limita de înţelegere faţă de aceştia merge până la un punct. De acolo înainte trebuie înţeles şi interesul pentru sănătatea publică. Nu că în alte pieţe ar fi mai bine, dar parcă ochiul nu ne înşeală!
Dacă istoria era alta
Centrul Craiovei simte nevoia unei pieţe pe măsura rangului acestui mare municipiu. Nu trebuie să ne facem iluzii prea mari. Poate se va reuşi vreodată, măcar, să se construiască aici o zonă comercială precum piaţa privată din 1 Mai, de la fosta cantină a Fabricii de Confecţii. Cunoscătorii ştiu prea bine că, dacă evenimentele din 1989 ar mai fi întârziat ceva vreme, în locul actualei pieţe Vechi era pregătit un proiect ce cuprindea o piaţă supraetajată, modernă. Dar, n-a fost să fie. Nici atunci şi nici acum.
Centrul istoric al Craiovei, conturează nucleul cel mai vechi al urbei, a cărui evoluţie s-a „calat” în jurul vechii cişmele din perimetrul vechii pieţe Elca, dezvoltarea sa continuă facilitând extinderea sa ulterioară, aflăm de la istorici. Perimetrul său actual este delimitat de străzile Matei Basarab, Ştirbei-Vodă, C. Izlaz, Madona Dudu, Brânduşa, Libertăţii, Brestei, Dumbrăveni, Iancu Jianu, N. Titulescu, G. Enescu, Amaradia, Constantin Brâncuşi, Avram Iancu, Şerban Vodă, Păltiniş, Principatele Unite şi Calea Bucureşti. “Acesta reprezintă actualmente nu doar “inima” socială şi administrativă a oraşului, ci şi principalul pol de atracţie pentru turiştii rezidenţi sau provenind din exterior, care caută să îşi satisfacă nevoia de cunoaştere şi îmbogăţire a cunoştinţelor prin accesarea, graţie concentrării în acest perimetru şi în imediata sa vecinătate a celor mai reprezentative obiective turistice de factură civilă, cultural-istorică, religioasă şi de interes comunitar, care conferă o personalitate inconfundabilă municipiului Craiova”, se arată în Planul integrat de dezvoltare urbană pentru polul de creştere Craiova.
Craiova, putere regională…
Până să-şi asume rolul clamat cu toate vocile şi pe toate partiturile de putere regională,Craiovaar trebui să dea dovadă de o strategie realistă şi să-şi facă ordine în propria ogradă administrativă. Pieţele craiovene sunt saturate de samsari; “e unul cu maşina care aduce în piaţă zarzavaturile” – ne destăinuie o comerciantă; şobolanii sunt chiriaşi fără plată şi fac un dute-vino în depozitele magazinelor alimentare; mirosurile de carne expirată încep să fie tot mai prezente; vânzătoarele posedă carnetul desănătate vizat la zi, dar bolile transmisibile sunt imposibil de depistat în timp util; grupurile sanitare, dacă nu lipsesc cu desăvârşire, acolo unde există, revalizează cu cele din spitale. Serviciile descentralizate precum Protecţia Consumatorilor, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ar putea să dispună o “descălecare” în astfel de pieţe. Până atunci, de la înălţimea fotoliilor atente cu părţile dorsale ale conducătorilor acestor insituţii primim asigurări că totul este în ordine şi autorităţile îşi fac datoria, aşa cum ne-o dovedesc bilanţurile de activitate periodice şi raportările curente.Normal,Craiovae o putere regională!
