Pe-un tărâm sfinţit cu lacrimi de durere, Tresar şi gânduri şi slovele-ntr-o carte Plutind deasupra tainelor stinghere. Bat clopotele sufletului amorţit de ură, Ne bat şi astrele în pleoapa de granit Ascultă-mi, Doamne, ruga şi Te-ndură, Păzeşte-mi gândul bun cu chip smerit. Pe umeri de tăcere un negru văl se lasă Precum s-ascunde bezna în valurile mării, Acum doar vis de întuneric mă apasă Şi-mi luminează calea Noaptea Învierii. La răscruci de gând se scutur lilieci Şi frunzele de măr se-nchină pe-nserat Tu, slova mea divină, te voi slăvi pe veci Şoptind în palma plânsă: HRISTOS A ÎNVIAT! ALINA SĂNDOI
