Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat că va confisca nave aparţinând ţărilor europene, ca răspuns la tentativele de interceptare şi confiscare a navelor ruseşti, suspectate a face parte din „flota din umbră” a Moscovei. „Vom fi obligaţi să răspundem cu aceeaşi metodă”, a spus liderul de la Kremlin, în timp ce supraveghea exerciţiile navale din extremul Orient (Suhoi Sakalinsk), adăugând că Moscova va acţiona „oriunde consideră necesar şi oportun”. Franţa şi Regatul Unit au reţinut, în ultima vreme, mai multe petroliere suspectate a face parte din flota din umbră a Rusiei, care transportă petrol, încălcând sancţiunile UE. La rândul său UE a sancţionat zeci de nave din flota din umbră şi a vândut încărcătura transportată, augmentând iritarea la Moscova. Putin a numit acţiunile occidentalilor ca fiind „piraterie şi jaf”. Afirmaţie reiterată şi de vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei, mult prea locvacele Dmitri Medvedev, pe canalul său Telegram, adăugând că marea majoritate a navelor din Europa de Vest arborează pavilioane de convenienţă. Asta înseamnă că, urmând o abordare simetrică, Rusia are dreptul să atace orice navă comercială a ţărilor, pe care le consideră inamice, atât în apele sale, cât şi cele neutre dacă există suficiente suspiciuni că transportă mărfuri pentru Ucraina. În formatul său actual, Ucraina -rusofobă cât se poate- n-are altă ţintă militară decât aceea de a provoca daune maxime economice Moscovei, de o asemenea amploare, încât să oblige Kremlinul la acceptarea condiţiilor de îngheţare a ostilităţilor. Un articol al editorului Mark Galeotti (expert în istoria modernă, politică şi securitate a Rusiei, autor prolific a mai multor cărţi, profesor onorific la University College London şi director general la Mayah Intelligence) în The Sunday Times, deplângea că strategia Kievului este în general corectă, dar nu poate fi materializată şi Ucraina nu poate avea încă, un impact, aşa cum şi l-ar dori, asupra Federaţiei ruse, similar cu cel al unei bombe nucleare. Faptul că liderii ucrainieni nu pot accepta condiţiile Moscovei (retragerre totală din zonele reduse din Donbas încă neeliberate de ruşi) nu înseamnă că improbabilitatea negocierilor se datorează lui Vladimir Putin. Care fără menajamente a dat un ultimatum, că răspunsul va fi inevitabil şi simetric, la ceea ce se întâmplă în largul oceanelor. Dacă cea mai mare viclenie a diavolului este să ne convingă că nu există, poate cea mai mare viclenie a lui Vladimir Putin este să ne convingă că el pune totul la cale. Dacă îl considerăm pe Putin un mare maestru al tablei de şah a geo-politicii, îi vom atribui mai multe merite, decât este cazul. Putin e judokan, nu jucător de şah, nici nu există dovezi că ar juca şah şi în orice caz nu este sportul lui preferat. Se pricepe, în schimb, la judo, având centura neagră. Şi-a şlefuit abilităţile de judokan, anticipează mişcările adversarului speculând momentele de slăbiciune şi utilizând forţa acestuia, când are prilejul. Şi-a dat seama că Vestul când este unit, este mai puternic decât Rusia, în aproape orice domeniu, dar în acelaşi timp crede că slăbiciunea Occidentului constă în faptul că este o constelaţie de democraţii, adesea cu viziuni divergente. O nouă realitate strategică a apărut, de dată recentă, în jurul Odessei. Atacurile aeriene şi balistice ruseşti au închis efectiv complexul portuar ucrainian pentru transportul maritim. Şi miza este considerabilă: sistemul portuar din Odessa gestionează circa 90% din comerţul agricol al Ucrainei. Anterior, Kievul şi susţinătorii săi iniţiaseră atacuri asupra navelor comerciale ruseşti din Marea Azov. Aliaţii Kievului se află şi ei într-o fază de incertitudine sporită, într-un moment în care sprijinul american a scăzut şi este a cincea vară de război. Mark Galeotti, despre care vorbeam, este şi autorul unei cărţi intitulată „Hai să vorbim despre Putin” (ed. Humanitas, 2021), şi opinează că perspectiva unei viitoare Rusii, după Putin, ne oferă încă un motiv să vorbim despre Putin. Fiindcă s-ar putea să existe un Putin şi mai mare, care aşteaptă în casa scării. La Moscova, în opinia aceluiaşi Mark Galeotti, nu se estimează nici victorie, nici înfrângere, în războiul din Ucraina, ci doar o lungă şi nefericită iarnă geo-politică.















