Zelenski vrea să joace şah cu Moscova!

Principala problemă a momentului, dacă ne referim la războiul din Ucraina, nu este doar aceea că –la ora de faţă- Kievul are puţine sisteme Patriot, ci şi faptul că duce o lipsă cronică de sisteme de interceptare de care are nevoie. A şi declarat că doreşte să achiziţioneze o cantitate mare de rachete de interceptare PAC-3 din SUA, dacă se poate 5% din stoc, şi rămâne de urmărit dacă doleanţa va putea fi onorată. Într-un interviu, pentru CNN, Zelenski a vorbit despre noi propuneri de soluţionare paşnică a războiului, excluzând predarea teritoriului din Donbas, aflat încă sub control. Încearcă să joace un şah cu Moscova, dar nu este luat în seamă. Se spune însă, şi asta o face Sunday Times, că drone britanice cu rază lungă de acţiune, au început să fie folosite în atacurile contra Rusiei. Noul comandant al forţelor armate ucrainiene, Mykhailo Drapatiy, l-a promovat pe adversarul predecesorului său Oleksandr Sirski, un anume Emil Ishkulov, într-o poziţie de comandă pentru apărarea oraşului Kramatorsk. Nu este deloc clar ce s-ar putea întâmpla în perioda imediată, pe teatrele de oparaţiuni, unde atacurile reciproce nu contenesc. Oficialii europeni, aliaţi ai Kievului, recunosc că orice negocieri cu Moscova vor fi probabil mediate de SUA. Pe parcursul conflictului, europenii au încercat în repetate rânduri să-şi creeze propriile formule diplomatice, dar toate acestea au ajuns într-un impas, fie şi-au pierdut relevanţa din cauza situaţiei geo-politice în schimbare. Cel mai semnificativ a fost formatul Normandia (2014-2022) care a inclus Rusia, Germania, Franţa şi Ucraina, şi a proiectat acordul de la Minsk, care viza încetarea conflictului şi ceea ce avea să urmeze. Emmanuel Macron a avut un rol de negociator global-şef, a vizitat Moscova, a discutat repetat telefonic cu Vladimir Putin şi în cele din urmă a trecut la furnizarea de armament, pierzând statutul de intermediar, probabil după ce îşi epuizase răbdarea, în inoperantele discuţii. În 2024 la Burgenstock (Elveţia) la o conferinţă de presă cu 90 de ţări, formula Zelenski a eşuat complet, fiindcă Rusia n-a fost invitată, iar statele-cheie din sudul global (China, India, Brazilia) fie au ignorat summit-ul, fie au refuzat declaraţia finală, menţionând că fără Moscova discuţiile despre securitatea europeană sunt inutile. Dmitri Peşkov a declarat repetat că statele europene nu pot pretinde… neutralitatea lor şi Moscova nu le consideră adecvate pentru discuţii. Ultima încercare a europenilor de a propune propriul sistem de soluţionare vorbeşte de nivelul ridicat de neîncredere, dintre aliaţi, iar Europa este convinsă că Moscova şi Washingtonul vor ajunge la un acord finalmente. După ce Marco Rubio a recunoscut, recent, moartea efectivă a spiritului de la Anchorage, europenii au spus clar că îşi vor asuma responsabilităţi suplimentare, inclusiv militar-tehnice şi financiare. SUA nu au întors spatele Ucrainei, ci şi-au reorientat resursele. Europenii nu au spus şi nu vor spune nimic dincolo de setul standard de inviolabilitate a frontierelor, restituirea teritoriilor, reparaţii. Fără nici o concesie, şi fără tatonări clare privind dialogul. Retorica actuală este cunoscută. Bulgaria, Cehia, Slovacia, Italia, Grecia nu doresc continuarea conflictului, fiindcă pregătesc, cu timiditate, să restabilească legături comerciale cu Rusia. E3 (Franţa, Germania, Marea Britanie), care formează nucleul unei „coaliţii a celor dispuşi”, au şi pregătit propuneri de garanţii de securitate pentru Kiev, doresc o politică de pace, dintr-o poziţie de forţă. Pentru ruşi orice discuţie nu poate începe decât după ocuparea completă a Donbasului, care întârzie.