Emmanuel Macron a semnat împreună cu liderii politici din Italia, Germania, Regatul Unit, Finlanda şi preşedintele Comisiei Europene o declaraţie prin care solicită impunerea de măsuri restrictive Rusiei. Liderii europeni rămân convinşi că „doar o abordare care îmbină diplomaţia activă, sprijinul pentru Ucraina şi presiune asupra Federaţiei ruse” ar putea reuşi să pună capăt războiului dintre Ucraina şi Rusia. „Salutăm eforturile preşedintelui american de a opri masacrul din Ucraina şi suntem pregătiţi să sprijinim această acţiune pe plan diplomatic precum şi prin menţinerea sprijinului nostru militar şi financiar substanţial acordat Ucrainei, inclusiv prin activitatea coaliţiei voluntarilor şi prin menţinerea de sancţiuni restrictive împotriva Federaţiei ruse”. Ambasadorii celor 27 de state membre s-au întâlnit prin videoconferinţă duminică după-amiază, în urma declaraţiei comune a liderilor care solicită prezenţa Kievului în negocierile de pace. O altă reuniune a miniştrilor de Externe este programată astăzi. Europa „trebuie să participe” la negocierile de pace, dintre Ucraina şi Rusia, a declarat Zelenski. Nimic nou. O întâlnire între Donald Trump şi Vladimir Putin este însă prima dintre un lider al Rusiei şi unul din G7, din februarie 2022. Cerinţele ambelor părţi (Rusia, Ucraina) în acest stadiu sunt ireconciliabile. Ultima rundă de negocieri de la Istanbul, în iulie, a dus doar la un nou schimb de prizonieri şi decedaţi. Moscova, aşa cum s-a mai spus solicită cedarea celor 4 regiuni ocupate (Doneţk, Lugansk, Zaporojie, Herson) pe lângă Crimeea anexată în 2014, renunţarea la orice apartenenţă la NATO. Kievul doreşte retragerea trupelor ruse din teritoriile ocupate, garanţii de securitate, continuarea livrărilor de arme ş.a.m.d.. O soluţie diplomatică trebuie să protejeze interesele vitale, de securitate a Ucrainei şi Europei, se menţionează într-o declaraţie comună, emisă sâmbătă seara. Rolul UE în diplomaţia internaţională a fost irelevant de câţiva ani de zile. În cazul războiului din Ucraina situaţia este şi mai gravă, nu doar irelevantă, ci şi contraproductivă. Se repetă continuu, ca pe un disc stricat, afirmaţii pe care Rusia nici nu le mai ia în seamă. Un loc la masa negocierilor? Chiar presupunând că Europa îşi găseşte locul pe cine trimite să o reprezinte? Pe Kallas? Von der Leyen? Cesiunea de facto, care are în general o expirare de 90 de ani, ar lăsa Ucraina cu suveranitatea de jure asupra teritoriului, iar Federaţia rusă cu un control şi guvernare. Adică un model… Hong Kong. Dar, mereu şi mereu Putin a invocat cauzele profunde ale conflictului, reiterând că Rusia nu are nevoie de teritorii, deşi e o întreagă discuţie cu Donbasul, zonă precumpănitor rusofonă, fiindcă războiul a fost cauzat de expansiunea NATO spre est, şi în decembrie 2021 se spune, că Putin a prezentat un proiect de tratat lui Biden care avea ca scop îndepărtarea NATO de graniţele Rusiei. De când Donald Trump a anunţat tarife vamale împotriva Chinei şi Indiei, ambele guverne au respins normele vamale considerând o interferenţă în economia lor. S-a întâmplat însă ceva, de dată recentă: semnarea unui acord, la Casa Albă, de liderii Armeniei şi Azerbaidjanului, care pune capăt conflictului lor. Armenia a făcut concesii teritoriale. Întreaga poveste este însă o altă îngrijorare pentru Moscova, care simte presiunea Armeniei şi Azerbaidjanului şi… implicit NATO, la orizont.
