Numele lui este Gigel Rădoi Damian, colonel de poliţie (r), din Craiova. S-a pensionat în 2013, după 37 de ani neîntrerupţi de activitate (septembrie 1976 – iulie 2013) şi se credea dat uitării. A avut funcţii de execuţie, de comandă, dar indiferent de palierul la care a lucrat a fost… poliţist. Dotat nativ pentru această profesie. Înainte de pensionare, în ultimii șapte ani a îndeplinit funcţia de „şef control intern” la IPJ Dolj. Narează plăcut. Şi are multe de spus. De amintiri e vorba. E grav în tot ceea ce spune, adică zâmbeşte rar, dacă nu deloc. La Secţia 3 de Poliţie Craiova, unde a petrecut 10 ani ca adjunct şi şef plin, şi-a făcut un nume. La „revederea” prilejuită de 46 de ani de la absolvire, pe care o organizează la Craiova pentru promoţia 1979, eveniment de care s-a ocupat cu ardoare, va trebui să spună „ceva” foştilor săi colegi şi le va spune cu emoţia de rigoare, probabil, că şi-a făcut datoria, pe cât i-a stat în putinţă. S-a vrut mereu util comunităţii. Restul sunt vorbe. „Rădoi de la Secţia 3 Craiova” era un clişeu în rândul celor certaţi cu legea, la vremea pomenită, pe raza municipiului. Fapte de vitejie? l-am întrebat la un moment dat. A zâmbit cu subînţeles. „Fapte sunt multe, vitejia e presupusă. Dar, uite, bine, între 1994-1998, ca şef de compartiment la furturi auto am prins un grup de 6-7 cetăţeni din Priştina, după o îndelungată investigaţie. Kosovarii ăştia spărseseră vreo 40 de autoturisme. Am făcut praf grupul respectiv. Am fost şi noi lăudaţi pentru ceva, într-un moment în care Poliţia nu era ceea ce este astăzi. Era mai inhibată, din motivele cunoscute”. Gigel Rădoi nu îşi laudă palmaresul, deşi e unul consistent. Zâmbeşte din când în când, în cursul discuţiei, cu discreţie, sugerând că „fapta este umbra vorbei”. Şi în poliţie.
