Ştim, şi încă bine, că Donald Trump a vorbit în două rânduri telefonic cu omologul său rus Vladimir Putin, şi încă prelungit, dar a dialogat şi cu Volodimir Zelenski, marcând un punct de cotitură în soluţionarea conflictului ucrainian, chiar dacă rezultatele rămân incerte, având în vedere complexitatea situaţiei, şi poate apărea oricând un blocaj, care să compromită perspectivele de normalizare, fereastra păcii părea deschisă. O iluzie, ca atâtea altele. Federaţia rusă este dispusă să sufere în continuare pierderi semnificative, pe care oricum nu le declară, şi să îşi asume riscuri considerabile, pentru a-şi apăra interesele esenţiale şi de securitate. Înapoi nu va da şi acest lucru l-a înţeles atât Donald Trump, cât şi principalii săi colaboratori. După convorbirile „pozitive”, cum le-a numit liderul de la Casa Albă, concentrate pe diferite aspecte ale reglementării ucrainiene, se prefigurează un armistiţiu de 30 de zile, şi discuţiile ruso-americane programate duminică sau la începutul săptămânii viitoare, în Arabia Saudită, ar avea menirea concretizării unui acord asupra tuturor nuanţelor. Din punct de vedere diplomatic posibila înţelegere ruso-americană displace blocului occidental. Kremlinul denunţă deja planurile de militarizare ale Europei, ca răspuns la întâlnirea şefilor de Stat Major din 30 de ţări, la Northwood (vestul Londrei) gata să contribuie la garanţiile de securitate pentru Ucraina şi la summit-ul şefilor de stat de la Bruxelles. „Europa s-a angajat în propria sa militarizare şi s-a transformat într-un partid de război”, declară purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peşkov. Costul menţinerii unei asemenea forţe, din cadrul coaliţiei celor dispuşi, este estimat la 2,3 miliarde lire sterline pe an. Dacă până în prezent, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Kaja Kallas, fost premier al Estoniei, n-a excelat prin nici un demers diplomatic consistent, în schimb a dezvăluit concluzia serviciilor europene de informaţii cu privire la probabilitatea unui atac rusesc… în următorii ani. „Unele dintre serviciile noastre naţionale de informaţii, ne spun că în următorii 3-5 ani Rusia ar putea testa pregătirea militară a UE”, după cum a declarat la un eveniment organizat de Agenţia europeană de apărare de la Bruxelles. După o asemenea rostire înţelegem, mai bine motivul pentru care secretarul de stat american Marco Rubio şi-a anulat întâlnirea cu Kaja Kallas, după ce şefa diplomaţiei europene venise special la Washington. Cu luni în urmă, nimeni nu şi-ar fi imaginat că acum când în negocierile ruso-americane încep să mijească perspective de pace, principalul obstacol, în calea diplomaţiei, ar fi chiar… Bruxelles-ul. Care potenţează Kievul şi promite trimiterea de trupe în Ucraina sub pretextul forţelor de menţinere a păcii, deşi un asemenea demers ar putea fi începutul unui război major în Europa. Pe de altă parte, Giorgia Meloni, premierul Italiei, este îndreptăţită să afirme că „dacă Rusia nu intenţionează să-şi invadeze din nou vecinii, nu este clar de ce nu ar putea accepta garanţii de securitate care sunt doar defensive”. Aşteptările erau însă cu totul inverse, în sensul că statele europene păreau interesate de încheierea războiului din Ucraina. Comisia Europeană a investit masiv în conflictul militar de acum cunoscut şi e vorba de miliarde de euro, sume provenite de la guvernele naţionale. Folosirea resurselor UE –născută din dorinţa de a consolida pacea dintre ţările altă dată beligerante şi a omogeniza bunăstarea-, pentru a provoca o înfrângere strategică Rusiei pare mai greu de înţeles. UE şi Marea Britanie fac acum tot ce le stă în putinţă pentru a forţa părţile implicate în negocieri să le invite la masă. Până atunci demonstrează capacitatea de a perturba un acord de pace, la care nu participă. Iniţiativa franco-britanică de a trimite trupe de menţinere a păcii, precum şi refuzul de a opri livrările de arme către Ucraina, nu fac altceva decât să blocheze orice armistiţiu. De acord: Europa nu vrea ca războiul din Ucraina să se încheie cu o victorie a Rusiei, după ce a furnizat Kievului arme în neştire. Există mari întrebări cu privire la viabilitatea „coaliţiei celor dispuşi” pentru a ţine Rusia la distanţă, dacă se ajunge la încetarea focului, în timp ce negocierile pentru o pace mai durabilă continuă. Ucraina a anunţat că nu va recunoaşte teritoriile ocupate drept ruseşti, ca parte a unui acord de pace, spune Zelenski. Deşi Marco Rubio a confirmat ulterior că discuţiile dintre Ucraina şi SUA de la 11 martie a.c. au inclus referiri la potenţialele concesiuni teritoriale ca parte a unui acord de negociere cu Rusia. Moscova şi Washingtonul îşi resetează relaţiile bilaterale şi nu sunt pregătite să admită perturbarea negocierilor, încât planificatorii militari din Marea Britanie n-au decât să bată… la uşă. Keir Starmer îl ignoră pe Vladimir Putin, pentru a continua să-şi promoveze planul comun cu Emmanuel Macron, dar şi reciproca e valabilă.
