PSD, PNL, USR, UDMR, minorităţi au dorit să reconfirme ceea ce ştiam, şi nu că în politică nu trebuie să spui niciodată „niciodată”, ci cu totul altceva, deloc simpatic. Pe cale de consecinţă cele 5 concubine s-au măritat sub numele de „alianţa pro-europeană” şi au ales drept siglă a măritişului sediul UE din Bruxelles. Deocamdată, deşi sub aceeaşi streaşină, n-au imn, nici slogan, dar fac rost, dacă ies împreună din iarnă, ceea ce nu e deloc uşor. Incompatibilitatea funciară, dintre social-democraţi şi userişti nu mai interesează pe nimeni. Amintirile nu-şi au rostul. Cel puţin acum. Electoratul poate rămâne într-o stare de năuceală, dar vin sărbătorile de iarnă şi poate lectura fabula „Racul, broasca şi o ştiucă” a lui Alecu Donici. Că n-a fost găsit încă un candidat comun, pentru prezidenţiale, nu e timpul trecut deşi presează, şi alianţa pomenită s-ar mai putea gândi, printr-o reevaluare, la primarul Muscelului, acum când coabitarea e deja arvunită. Un candidat unic la prezidenţiale ar fi o mare greşeală după unii, fiindcă oferă „extremei-drepte” un cadou şi anume prezenţa în finala prezidenţială, dar „ideală” în opinia altora. Unul din prozatorii noului tsunami politic românesc rămâne acest Călin Georgescu, candidat independent, care a împărţit alegătorii în polul democratic şi polul antidemocratic. Ceea ce nici nu visa. A ajuns în toată presa europeană. Naratorii sunt televiziunile cunoscute, în totală discordanţă de păreri. Din mitologia ultimului deceniu rămâne suava imagine a actualului preşedinte Klaus Iohannis punându-şi, deloc epuizat, cu candoare, întrebarea: „ce fac eu”. Ideea coabitării, cât de cât rezonabilă, se regăseşte doar în abecedarul PSD, PNL, UDMR şi… minorităţi. Cam atât, din păcate, când informările corecte se amestecă şi zvonurile sunt mai mari decât realitatea. În rest continuă dezvăluirile despre influencerii acuzaţi că ar fi primit plăţi grase, pentru promovarea mesajelor pro-Georgescu, mesaje care au reverberat prin retorica naţionalistă, îngemănând teme anti-establishment cu promisiuni de suveranitate şi valori tradiţionale româneşti. Ne-au explodat în faţă prin violenţă verbală, nu puţine aberaţii, unele legate de mişcarea legionară, readusă în actualitate ş.a.m.d.. Se avansează ideea că întreaga campanie a lui Călin Georgescu este legată de „atacuri hibride” ruseşti, care au vizat procesul electoral din România. Investigaţii financiare, ale organelor competente, sunt în curs, alături de cele penale ale procurorilor. S-a mai întâmplat ceva: Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei ar fi sesizat Comisia de la Veneţia, după decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale din România, pentru lămuriri cu privire la standardele, în interiorul cărora o Curte Constituţională poate invalida alegerile prezidenţiale. Pe fondul unei nelinişti totale, până una alta, îngrijorările stârnite de tentativele de manipulare a opiniei publice de către actori anti-democratici, cum s-a spus, sunt în creştere şi în Germania, unde în februarie sunt programate alegeri anticipate. Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei (BfV) a avertizat deja cu privire la posibilele încercări ale unor state străine de a exercita influenţă. De asemenea, directorul Oficiului federal pentru securitate în IT (BSI), Claudia Plattner, afirmă că „există forţe în interiorul şi în afara ţării care au interesul să atace procesul electoral şi să perturbe ordinea democratică”. Populiştii şi extremiştii se pricep la utilizarea acestor diviziuni sociale cu scopul de a exacerba polarizarea, motiv de îngrijorare reală. Şi nu e singurul, din păcate.
