Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, vicepreşedinte al Comisiei Europene, Josep Borrell (77 ani) se pregăteşte să predea succesorului său, fostul prim-ministrul estonian Kaja Kallas, mandatul. Moment potrivit, pentru Politico să remarce faptul că lui Josep Borrell i-a plăcut să condamne lucrurile, uneori „în cei mai puternici termeni posibili”, fără nici un impact. Multe din indignările lui Josep Borrell, colectate pe un cont X, numit pe bună dreptate „Este UE preocupată”, atestă acest lucru. Şi Politico exemplifică, pentru a demonstra, fără a trage concluzia că mandatul său a fost unul fad. A inventariat evenimentele, n-a rămas nepăsător, le-a condamnat şi… atât. Predecesorul său, Federica Mogherini, nu excludem să fi avut un bilanţ mai bun, e drept într-un alt context geo-politic. Fiindcă Josep Borrell a gafat impardonabil, nu rareori, erodând propriul statut, iar demersurile sale, atâtea câte au fost, pe frontul diplomatic, n-au avut efectele scontate. În cursul unei deplasări la Moscova, în februarie 2021, pentru discuţii cu Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, în „chestiunea Navalny”, între altele, reprezentantul UE a declarat imediat că „a avut o discuţie sinceră şi deschisă” pe subiecte de actualitate, de la cooperare în domeniul sănătăţii, schimbărilor climatice, situaţia din Iran şi afacerea Navalny. A doua zi, pe blogul său, a avut o reacţie diferită de ceea ce declarase la Moscova, afirmând că „autorităţile ruse nu au vrut să profite de această şansă de a avea discuţii mai productive cu UE. Acest lucru e regretabil şi vor trebui trase consecinţe”. Ministerul rus de Externe a avut imediat un comentariu acid: „Suntem surprinşi de evaluarea lui Josep Borrell asupra vizitei sale în Rusia, deoarece nu corespunde cu ceea ce a spus în timpul conferinţei de presă”. Şi cu asta s-a cam încheiat capitolul oricăror discuţii cu Moscova. Într-o altă împrejurare, în faţa ambasadorilor UE, apoi la Bruges, la Academia diplomatică europeană, a avut un discurs încărcat de metafore. „Europa este o grădină în care totul funcționează. Cea mai mare parte a restului lumii este o junglă, iar jungla ar putea invada grădina”. Metafore, precum grădina şi jungla, nu pot fi luate literar sau scoase din context, şi nici nu sunt recomandate unui diplomat de rang înalt, în discursuriel sale. Războiul din Ucraina a schimbat viziunea Europei asupra lumii, aşa cum s-a schimbat viziunea lumii asupra Europei. Proiectul european a fost construit împotriva ideii de putere, deoarece urmărea în primul rând pacificarea relaţiilor între europeni. Într-un interviu pentru „El Pais”, şeful diplomaţiei europene, pusă la grea încercare de războiul din Ucraina, a recunoscut situaţia dificilă în care se află Europa. A atacat-o pe Ursula von der Leyen, semn al tensiunilor din conducerea UE, şi a menţionat că războiul din Ucraina, şocurile din Africa, suspiciunea că migranţii ar putea ajunge într-o manieră necontrolabilă, apărarea externalizată SUA, umbrela militară pe care Trump ar putea-o închide, energia ieftină care nu mai vine din Rusia, certitudinea pierderii unor pieţe din Asia ş.a.m.d., toate acestea sunt provocări de reală amplitudine. Să admitem că unele dintre intenţiile lui Josep Borrell au fost în esenţa lor bune, dar n-a avut harul de a le materializa. Şi nici nu s-a ostenit. La 27 septembrie, la ONU, a deplâns că nimeni nici măcar SUA nu-l pot opri pe premierul israelian Benjamin Netanyahu în războaiele sale împotriva Hamas în Gaza şi Hezbollah în Liban. Referindu-se la agresiunea rusă din Ucraina a spus că oprirea sprijinului pentru această ţară ar fi o eroare istorică, reiterând intenţia unor state membre de a reduce sprijinul şi menţionând că SUA ar putea face acelaşi lucru, dacă Donald Trump câştigă alegerile. Lipsa unanimităţii de la Bruxelles, dezacordurile persistene, l-au forţat pe şeful UE pentru politică externă să iniţieze singur o declaraţie, după ce Ungaria, Cehia şi Austria, susţinătoare convinse ale Israelului, au făcut eforturi pentru reducerea tonului acţiunilor colective, pe care le consideră, în mod deschis critice la adresa statului evreiesc. Josep Borrell Fonteles, pe numele întreg, a făcut mai multă teologie, decât diplomaţie, şi consecinţele nu sunt deloc neglijabile.
