Emmanuel Macron s-a „salvat”: ceea ce niciun sondaj de opinie premergător, al unor operatori consacraţi în materie, precum Harris Interactive sau IPSOS, n-a anticipat în estimările sale, a ieşit aşa cum calculase liderul de la Elysee. Participarea la vot a fost de 66,7% (cea mai mare după 1997) în creştere faţă de primul tur, când a fost de 65%. Aşadar, mai concret, sondajele din ultimele două săptămâni au fost greşite. De menţionat totuşi o nedumerire: site-urile La Libre Belgique şi Radio Television Swisse, care nu erau supuse interdicţiei de a publica sondaje, înainte de ora 20.00, au menţinut măsurătorile sociologice, optimiste pentru Raliul Naţional şi aliaţii săi (228 mandate), Noul Front Popular (161 mandate), Împreună (Ensamble – Renaşterea, MoDem, Orizont, Partidul Radical, Uniunea Democraţilor şi Independenţilor) 124 mandate, LR şi diverşi de dreapta – 50 mandate. La ora 20.00 s-a anunţat revizuirea rezultatelor, în urma cărora Franţa se îndreptă spre formarea unui guvern de uniune naţională, colorat, heteroclit, sistematizat de Emmanuel Macron, ceva mai abil sau mai bine consiliat decât… Traian Băsescu, în epoca sa, convins pesemne de lovitura sa de geniu, în sensul victoriei în sprijinul regimului său bonapartist şi a relegitimării diferitelor părţi de republicani care intră triumfător în Matignon şi prin asta refondează „şubreda” republică. Toate partidele, de la extrema dreaptă, la extrema stângă, prin cele din centru, electrocutate de dizolvarea Adunării Naţionale s-au mobilizat la unison, ca niciodată, participând de fapt la un referendum prezidenţial, pentru a-i oferi preşedintelui Macron legitimitatea de care avea nevoie, fără vreo opoziţie politică consistentă. Acest acrobat al guvernării va avea acum o regenerare. Preşedintele Senatului, Gerard Larcher, a spus că Emmanuel Macron a dus ţara într-o instabilitate politică grav dăunătoare. O majoritate fără RN şi Franţa Nesupusă (La France Insoumise) este posibilă, mai ales că Jean Luc Melenchon trebuie descalificat, pentru a deveni prim-ministru. Noul Front Popular, alianţa de stânga, formată pentru a contracara Mitingul Naţional, deţine 182 de mandate, din cele 577, „Împreună” (Ensamble) 168 mandate, în timp ce RN (aliată cu o parte a republicanilor lui Eric Ciotti) 143 de mandate. Clamând sprijinul masiv al alegătorilor pentru regimul bonapartist, Emmanuel Macron speră să aibă susţinerea pentru politica sa externă şi economică de război. Duminică seara, la momentul primelor estimări, care acordau mai puţin de 200 de mandate deputaţilor RN, liderii formaţiunii au strâns, în grabă, sticlele de şampanie, pregătite. Nimeni, nici politicienii, nici analiştii consacraţi, nici operatorii de sondaje nu au anticipat un asemenea rezultat final. Practic, Emmanuel Macron nu a câştigat, dar nici nu a pierdut… cum se prefigura. Frontul republican, legitimat prin Noul Front Popular a creat marea surpriză a alegerilor. Marja de 289 de mandate este greu de atins şi câteva mari riscuri se prefigurează: criza financiară şi declinul economic, o fractură ideologică, în Adunarea Naţională, unde forţele politice sunt dispersate şi ideile lor sunt neclare departe de orice coerenţă, o tergiversare sine-die în găsirea unei coagulări. În nu puţine regimuri parlamentare europene (Olanda, Belgia, Germania, Spania) a fost nevoie de luni de zile pentru a se conveni asupra unei coaliţii şi a unui program de guvernare. Pe timpul verii, cu precădere al desfăşurării Jocurilor Olimpice, politicienii francezi au timp să înveţe asta, iar Emmanuel Macron să contemple cum l-a salvat stânga. Pentru cât timp nu se ştie, fiindcă nimeni nu a întrevăzut o coabitare, de mult timp neexersată. Pentru moment i-a cerut premierului Gabriel Attal să rămână în funcţie.