Universitatea Craiova a avut ocazia cea mai mare din fotbal, penalty-ul, pentru a tranşa meciul de la Voluntari, dar a ratat-o, şi a intrat în pauza “de naţionale” cu numai un punct dintr-o deplasare accesibilă. Ilfovenii primiseră en-gros de la toţi adversarii, cu excepţia celor de la UTA, dar Craiova nu şi-a creat ocazii contra acestei echipe. Oltenii şi-au epuizat golurile în meciul cu Botoşani şi nici măcar de la 11 metri n-au putut să-l învingă pe goal-keeper-ul gazdelor. Mitriţă a pierdut cele mai multe mingi, dar tot el a creat singurele faze de gol, pe care tot el le-a şi ratat. Ilfovenii, mai agresivi ca în alte jocuri, s-au aglomerat în jumătatea lor, dar aşa făcuseră şi în partidele anterioare, în care adversarii le-au găsit antidotul, ba chiar le-au umplut poarta. Craiova a avut posesia în prima repriză, dar n-a ajuns decât o dată în situaţie de gol. După penalty-ul ratat de Mitriţă, echipa lui Papură a căzut în depresie. N-a mai avut nici posesie, nici moral, nici chef de joc, nici ocazii, nimic. S-a complăcut în acest joc hidos propus de Voluntari, sfidându-şi practic fanii care se aşteptau la un rezultat de împăcare. Numai că e greu ca această echipă să-şi schimbe năravul. Năravul cu care au învăţat-o atât Rotaru, cât şi suporterii. Când îi cânţi “Casă de piatră” lui Ivan în timp ce el îşi dă cu stângul în dreptul la penalty, e oarecum ciudat să-l fluieri apoi la orice atingere. La fel şi în cazul lui Rotaru. Când demiţi antrenori, fiindcă îţi place să ai anturaj cu jucătorii prin Mykonos şi adori să fii antrenorul din umbră, la fel ca Becali şi Mititelu, e greu să mai aibă efect răbufnirile prin vestiar, iar ameninţările sunt considerate numai toane prieteneşti sau părinteşti. Când niciun antrenor n-a găsit leacul acestui vestiar infectat de superficialitate, de suficienţă, e clar că problema nu e că nu s-a găsit antrenorul potrivit, ci că nu s-a dorit decontaminarea. Nu lipseşte neapărat calitatea, ci mentalitatea. De ce aproape toţi antrenorii i-au îndepărtat sau au vrut să-i excludă din lot pe Ivan şi Markovic? De ce Markovic, al cărui naş este team-managerul echipei, a rezistat în lot ani de zile cu surplus de kile? La Craiova, liderii sau veteranii vestiarului, în loc să imprime profesionalism, seriozitate, dau tonul delăsării, al golănelii. Pentru că le-a fost nu numai tolerată această mentalitate, ci chiar încurajată, alimentată. Iar în aceste condiţii rezultatele pot veni numai sporadic şi sunt rodul conjuncturii, oricât de mare ar fi bugetul şi oricât de bine organizat ar fi clubul. Un club care nu mai are însă în cadrul său nicio figură reprezentativă pentru istoria Ştiinţei.
FC Voluntari – Universitatea Craiova 0-0
FC VOLUNTARI: J. Fernandez – C. Paz, Matricardi, Armaş – R. Boboc, Ricardinho (Crepulja 86), R. Voican (R. Popescu 90), Carnat – V. Raţa, Nemec (D. Andrei 90), Dumiter (D. Florea 77). ANTRENOR: Ilie Poenaru
UNIVERSITATEA CRAIOVA: L. Popescu 6 – Căpăţînă 3 (Ndong 78) 5, Screciu 5, Raul Silva 5, N. Bancu 4 – Al. Creţu 3, Kurtic 4, Houri 3 (Roguljic 69) 4 – M. Danciu 3 (Baiaram 59) 2, Koljic 2 (Markovic 46) 4, Al. Mitriţă 4. ANTRENOR: Dragoş Bon
Arbitru: Adrian Cojocaru 5.
