A fost promulgată ieri, de preşedintele Klaus Iohannis, legea privind accesul liber pe terenurile de sport din şcoli –după o prelungită incubaţie- astfel încât copiii să aibă posibilitatea de a face mişcare în aer liber, şi în afara orelor de programă şcolară. Potrivit prevederilor din lege, în spaţiile şi terenurile de sport exterioare ale unităţilor de învăţământ gimnazial şi liceal, care fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor şi sunt administrate de consiliile locale, au acces şi tinerii cu vârsta de peste 18 ani, care urmează învăţământul liceal sau profesional în condiţiile legii până la terminarea acestora. Adică sunt prinşi într-o formă de pregătire şcolară. În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a legii, unităţile de învăţământ vor fi obligate să introducă în regulementele de funcţionare prevederi privind accesul şi modul de utilizare a spaţiilor şi terenurilor de sport, precum şi orarul de acces după orele de program, în zilele libere şi în timpul vacanţelor şcolare. Dacă legea în sine merită salutată, pentru că anulează o barieră anacronică, de neînţeles, privind accesul pe amenajările sportive existene, majoritatea dacă nu toate cu dotări aferente, ar putea apărea, prin interpretarea selectivă, a unor prevederi ale legii alte rigori la fel de restrictive. Certă este însă o salutară intenţie a legiuitorului, proiectul legislativ fiind iniţiat, lucru rar, de parlamentari USR, PNL, PSD, UDMR, minorităţi naţionale: accesul tinerilor pe aceste terenuri de sport, într-un moment în care potrivit statisticilor România este codaşă între statele membre UE în ceea ce priveşte practicarea sportului, este legitimat. Nu mai comentăm efectele nefaste ale anterioarei stări de lucruri (sedentarism, prelungirea timpului de utilizare a diverselor ecrane, afectarea somnului şi alimentaţiei), stăruim doar asupra revigorării orelor de sport din programa şcolară, comensurarea activităţii profesorilor de specialitate şi din perspectiva rezultatelor obţinute la diferite competiţii intraşcolare, din păcate în suferinţă. Orele de sport din curriculă trebuie derobate de orice formalism şi justificare facilă. Sportul în şcoli a devenit realmente imperios necesar, şi nu mai trebuie amintit faptul că îmbunătăţeşte performanţa şcolară, disciplinează elevul, dezvoltă motivaţia, spiritul de echipă, tăria de caracter ş.a.m.d.. Sportul, în curricula şcolară nu este o cenuşăreasă, o disciplină de mâna a doua, discriminată în raport cu celelalte discipline, demotivând elevul, aşa cum intenţiona fostul ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu să procedeze. Premergător promulgării legii în discuţie, merită reamintită o iniţiativă lăudabilă a Consiliului Judeţean Dolj de a susţine financiar o competiţie intitulată „Gala fotbalului doljean”, printr-un protocol de cooperare încheiat la 14 noiembrie 2022 cu Asociaţia Judeţeană de Fotbal (AJF) ce antrenează 104 şcoli din judeţ şi municipiul Craiova. Să sperăm că proiectul în discuţie, iniţiat de preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile, se va solda cu rezultatele aşteptate, deşi AJF Dolj nu întruneşte vocaţia unui partener serios, într-un astfel de demers, finanţat cu suma de 50.000 lei. Poate că mai inspirată era alegerea ISJ Dolj ca partener. E un punct de vedere. Oricum, ideea unei competiţii sportive (s-ar putea extinde şi la alte discipline sportive) se circumscrie într-un fel actului normativ, de reală importanţă, la care am făcut referire.
