Jucătorii Universităţii Craiova se chinuie să încheie un an în care au prea multe păcate ca să mai fie vizitaţi de Moş Crăciun. Deşi Moş…Rotaru le va umple conturile, neîndoielnic. Ce boroboaţe au comis “odraslele” mărinimosului conducător în anul care se apropie de finiş? Au mătrăşit vreo trei antrenori, cu ifosele şi tumbele lor de “clovni” amatori, au fost aproape să ia bătaie practic de la o echipă de Liga a IV-a, fiindcă Ocna Mureş e ultima într-una dintre seriile Ligii a III-a, au părăsit Cupa României, deşi au fost incluşi într-o grupă de play-out, cu iz de Liga a… III-a, au pierdut ruşinos în faţa celeilalte echipe din urbe, pătând numele Ştiinţei, iar, cel mai recent, la Mioveni, s-au târât spre un succes chinuit, în faţa unei echipe neplătite, cu nişte anonimi în teren, care oricum nu se antrenaseră de o săptămână. Pe de altă parte, cei de la Mioveni nu s-au antrenat o săptămână, dar Markovic nu s-a antrenat vreodată la nivel minim.
Rădoi a fost îndepărtat pentru că a avut curajul să pună degetul pe rană, n-a vrut să se mai ascundă mizeria sub preş, cu riscul de a-şi pierde jobul. Şi, aşa cum am anticipat încă de la prima răbufnire a lui Rădoi, antrenorul a fost sacrificat fără remuşcări. Va veni altul, va descoperi aceleaşi hibe, aceleaşi metehne, imposibil de rezolvat, atâta timp cât patronul este cel care dă OK-ul la compromisuri, le tolerează, poate chiar le încurajează. Se cultivă aceeaşi strategie falimentară, în care sunt aduşi şi plătiţi nejustificat mulţi jucători mediocri sau unii chiar foarte modeşti, şi care uneori mai au şi tupeul să păcălească programul de pregătire. Craiova este un melanj de câţiva jucători talentaţi, dar neprofesionişti, gen Markovic, Cîmpanu, Nistor, Roguljic, şi, cei mai mulţi, care se implică, dar sunt limitaţi, exemplele fiind multe şi cunoscute. Din această mixtură nu pot ieşi decât rezultate răzleţe, banale, oricum, aproape întotdeauna sub condiţiile oferite şi sub aşteptările fanilor.
La Mioveni, Craiova a arătat exact ceea ce este: o echipă fără antrenor, în care fiecare face ce-i trece prin cap, ce-şi aminteşte şi abordează un meci numai ca să scape de el, să treacă încă o etapă şi să-şi încaseze bani, fără jenă faţă de zecile de mii de fani pe care-i torturează. Elocvente pentru situaţia echipei au fost momentele în care Milică, delegatul, omul lui Rotaru, “Mache al Universităţii”, dădea indicaţii de pe margine, şi cel de la final, când Dragoş Bon le cerea unor jucători care primesc, în medie, 10.000 de euro pe lună, să tragă de timp în faţa unora plătiţi doar pe hârtie cu o mie-două, fiindcă practic nu primesc nimic şi s-au aflat în grevă în ultimele săptămâni.
Craiova a câştigat pentru că era totuşi diferenţă destul de mare faţă de bieţii jucători ai Mioveniului, care anul trecut încasau 8 goluri în cele două dueluri cu Ştiinţa. Repriza a doua a fost un supliciu, şi pe teren şi în sufletele fanilor olteni, alb-albaştrii împleticindu-se către una dintre victoriile cele mai amare din ultimii ani.
Alb-albaştrii demni la Mioveni au fost numai cei 100 de fani care au protestat prin tăcere pe tot parcursul meciului, iar la final le-au strigat “papacuşilor” din teren: “Dacă fotbal nu jucaţi, de la Ştiinţa să plecaţi!”. Două mesaje au fost arborate pe gard de galerie: “Un fleac, l-aţi ciuruit…şi pe ăsta!”, cu trimitere la sabotarea lui Mirel Rădoi de către echipă, în complicitate cu conducerea clubului, şi “Antrenori schimbaţi ca pe şosete, pe teren, opinci parvenite în vedete”.
CS Mioveni – Universitatea Craiova 0-1 A marcat: Cîmpanu 41.
CS Mioveni: D. Croitoru – I. Balaur, Ene, Garutti – Oancea, Rădescu (’60, Lixandru), Panait, Toma (’60, Burnea), Trif (’72, Gutea) – Carnat (’72, Krasniqi), Antal (’90, Coșereanu). Antrenor: Marius Stoica.
Universitatea Craiova: Lazar 3 – Căpățînă 3, Screciu 3, Mitrea 3, Vătăjelu 4 – Al. Crețu 3, Mateiu 3 – Cîmpanu 4 (’82, Găman), Rivaldinho 4 (’90+3, Sala), Ivan 3 – Markovic 3 (’78, Danciu). Antrenor: Dragoș Bon.
A arbitrat: Adrian Cojocaru 6.
