Criza ucrainiană: O situaţie fragilă şi confuză

0
860

O parte din trupele ruse, deplasate în Belarus, pentru manevre comune, dar şi din cele prezente la frontiera ucrainiană, revin de ieri în cazărmi, cel puţin aparent, ca prim semnal de recul al Moscovei, în criza cu occidentalii, care durează de la sfârşitul anului trecut. Kremlinul a confirmat debutul retragerii forţelor militare ruse, evocând un proces normal şi denunţând „isteria occidentală”, pe iminenta invazie. Anunţul a survenit chiar în ziua prezenţei la Moscova a cancelarului german Olaf Scholz, pentru o întâlnire cu Vladimir Putin, după o escală premergătoare la Kiev, în cursul zilei de luni, unde a avut un dialog cu Volodimir Zelenski, de la care a obţinut cel puţin o promisiune: modificarea Constituţiei în conformitate cu acordurile de la Minsk, privind un statut special al Donbasului. Numai că, ieri, deputaţii ruşi au votat un apel către preşedintele Vladimir Putin, pentru recunoaşterea independenţei teritoriilor pro-ruse, Donetk şi Lugansk (circa 600.000 locuitori cu paşaport rusesc), aflate în confruntare cu armata ucrainiană, de peste 8 ani. Solicitarea, a scris pe Telegram, preşedintele Camerei Inferioare a Parlamentului, Viatceslav Volodine, a fost adoptată „în şedinţa plenară a Dumei”. Asta într-un moment în care şeful diplomaţiei de la Kiev, Dmytro Kuleba, după anunţul debutului retragerilor militarilor ruşi, opina că „Ucraina şi Occidentul au reuşit să împiedice o escaladare a conflictului din partea Rusiei”. Deşi media americană, şi prin mimetism şi o parte din cea europeană, evoca data de astăzi ca iminentă unei invazii ruse, încât până şi preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski făcuse un apel la calm decretând ziua de 16 februarie ca „Ziua unităţii”, nimic nu se prefigurează. Criticat pentru lipsă de determinare şi strategia ambiguităţii în criza ucrainiană, cancelarul german Olaf Scholz şi-a prefaţat dialogul cu Vladimir Putin cu un avertisment: „Vom lua măsuri de mare anvergură, cu repercusiuni importante asupra posibilităţilor de evoluţie economică a Rusiei în caz de intervenţie”. Într-un fel, se plasa pe aceeaşi linie cu şefa diplomaţiei de la Berlin, ecologista Annalena Baerbock, poziţionată cu fermitate de partea Kievului. Baletul diplomatic intens a fost interesant, demn de urmărit, dar în bună măsură inoperant. Serghei Lavrov, un diplomat de anvergură, după discuţia avută cu omoloaga britanică Elizabeth Truss, mărturisea că a fost „o discuţie între un mut şi un surd”. Ce a reuşit până acum Vladimir Putin? A reuşit –nu mare lucru-, dar s-a plasat în centrul politicii externe americane şi al discuţiilor internaţionale. A obţinut susţinerea Chinei. Şi, cum dorea, „concesionarea” Belarusului, care i-a permis masive exerciţii militare şi deloc exclus o prezenţă permanentă, după ce Alexandre Lukaşenko, înaintea pandemiei, afişase alte intenţii. Dacă n-are strategie, Vladimir Putin, liderul de la Kremlin, are obiective strategice. În teritoriile separatiste, conservarea intereselor ruse se va intensifica. Kievul va fi obligat, venind în întâmpinarea desescaladării, să facă unele concesii, în prespectiva aderării la NATO, în care crede în continuare, iritând Moscova, deşi invitaţiile se fac cu unanimitatea de voturi a membrilor. Sentimentul că a simţit o solidaritate europeană este o realitate şi poate contribui la o coagulare, cum n-a mai existat, la nivelul ţării. În dificultate economică, Ucraina are o notă de plată încărcată, deşi va beneficia de o nouă susţinere financiară din partea UE de 1,2 miliarde euro. Potrivit preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, UE a mobilizat 17 miliarde euro în subvenţii şi împrumuturi de la debutul conflictului în 2014. Plecarea oligarhilor din ţară e cel mai prost semnal pentru starea de instabilitate a ţării, împărţită între rusofoni şi rusofobi, ortodocşi şi catolici. La Kremlin, Olaf Scholz n-a avut, cum era firesc, un mesaj diferit de cel al preşedintelui Emmanuel Macron, cu care s-a pus în prealabil de acord. Cancelarul german a avut, indiscutabil, cu Vladimir Putin o discuţie aplecată şi pe seama gazoductului Nord Stream II, care ocoleşte Ucraina. Probabilitatea unui război convenţional, dacă a existat, s-a redus simţitor. Moscova a arătat că are în Serghei Lavrov şi nu numai un diplomat rafinat, hârşit în toate jocurile de culise posibile. Paradoxal, Moscova nu s-a lăsat prinsă în plasa provocărilor (a reiterat mereu că nu va ataca Ucraina) şi va stărui asupra unei noi arhitecturi de securitate în Europa, anunţând că euforia logicii unipolare s-a consumat. În această privinţă are şi… aliaţi, şi unul dintre ei este Emmanuel Macron. Lângă acesta, aproape sigur, şi Olaf Scholz. Acesta din urmă a estimat la Moscova, în cadrul conferinţei re presă comune cu Vladimir Putin că “o securitate durabilă în Europa nu este posibilă decât cu Rusia şi nu poate fi obţinută contra ei”.