Preşedintele Klaus Iohannis l-a convocat, ieri, la Cotroceni pe premierul Florin Cîţu, semn că situaţia a devenit literalmente neliniştitoare. Cu toate acestea, după discuţia avută, premierul a plecat încrezător, adică, pentru moment, „guvernarea merge mai departe”. Deşi guvernul pare într-o comă asistată, în urma frondei miniştrilor USR-Plus. A căror formaţiune politică a anunţat deja că a depus vineri seara, împreună cu AUR, o moţiune de cenzură, ce adună 122 de semnături, unele contestate, motiv de blocaj în şedinţa Birourilor Permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru a stabili calendarul dezbaterii moţiunii. Iniţial s-a propus trimiterea la Comisia de statut pentru verificarea autenticităţii semnăturilor. La următoarele convocări ale Birourilor Permanente s-a invocat absenţa cvorumului. La o aritmetică simplă, USR-Plus şi AUR nu pot doborî guvernul, demersul lor rămâne inoperant, dacă nu se adaugă cei 157 de parlamentari ai PSD, care doresc însă propria moţiune, semnată şi de cei de la USR-Plus şi AUR, argumentând că nu pot fi folosiţi în interesul „USR-Plus, care doreşte doar scăparea de premierul Florin Cîţu”. Cu alte cuvinte, plus-useriştii se doresc şi la putere şi în opoziţie, preocupaţi fiind doar de extirparea premierului Florin Cîţu, prin moţiune de cenzură şi „continuarea în acelaşi format”. După ce au suportat toate etichetările posibile, de-a lungul timpului, din partea adversrilor politici, social-democraţii nu doresc altceva decât căderea întregului guvern, prin moţiune de cenzură, şi nici un alt compromis. Pentru asta s-au văzut acuzaţi că fac jocul liberalilor, adică „ciuma roşie” se hibridează cu „ciuma galbenă”. O stare de delir se face resimţită şi în tabăra liberală, resimţită de mai multă vreme, unde preşedintele Camerei Deputaţilor şi încă liderul partidului, Ludovic Orban, nu doreşte altceva decât „prăbuşirea” contracandidatului său, actualul prim-ministru, premergător Congresului partidului. Cu alte cuvinte, ca la marile turnee de tenis, partide nebune se dispută concomitent pe mai multe terenuri. Scenariile perverse nu sunt multe la număr, dar criza politică actuală e diferită de altele din trecutul imediat. Autoritatea preşedintelui Klaus Iohannis e zdruncinată, prin atacurile vehemente venite din partea plus-useriştilor, ispitiţi să-şi încerce detenta. Bătaia este însă mai lungă. Actuala guvernare, în formatul existent, este de fapt un proiect al preşedintelui Klaus Iohannis, expresia dorinţei sale de a avea un guvern al său. Şi l-a avut. Din păcate se dovedeşte dezamăgitor. Guvernul Florin Cîţu este însă pe perfuzii. Interesantă a devenit strategia social-democraţilor care au simţit că plus-useriştii nu intenţionează să plece de la guvernare, şi fac un joc de glezne descumpănitor. Dacă doreau asta, aveau la îndemână demisiile de onoare ale miniştrilor săi. Epilogul dorit de ei este clar: plecarea lui Florin Cîţu. Calculele lor sunt date peste cap de social-democraţi, mai copţi în astfel de jocuri, aceştia realizând că fără aportul lor nu se poate întâmpla nimic, încât clamează, poate destul de timid, că soluţia politică nu este alta decât organizarea de alegeri anticipate. Cu comunicatori ceva mai inspiraţi, stăpânind raţionamente logice în mesaje, social-democraţii privesc „bâlciul rătăciţilor” nu al deşertăciunilor, de pe scena politică. De pe toate amplasamentele, tenorii partidelor parlamentare îşi reproşează unii altora verzi şi uscate. Guvernarea e searbădă, incapabilă de soluţii oportune, în sprijinul cetăţeanului. Între timp moneda euro a atins ieri un nou maxim istoric. Ne aflăm în săptămâne premergătoare începerii unui nou an şcolar. Iar facturile de curent electric şi energie termică se anunţă amuţitoare. Despre acestea nu se mai vorbeşte.
