Dincolo de Gala Sportului Şcolar!

32 de sportivi şi 17 profesori-antrenori au fost premiaţi, deunăzi, de preşedintele Consiliului Judeţean, Cosmin Vasile, destul de atent, inclusiv la ceea ce am putea numi „performanţa şcolară”. Fiindcă la vremea respectivă n-au fost uitaţi nici câştigătorii de olimpiade şcolare, naţionale şi internaţionale. Ceea ce nu poate scăpa atenţiei este însă altceva: relaţia –s-o numim astfel- fertilă şi perenă a Consiliului Judeţean Dolj cu ISJ Dolj, care nu este absolut obligatorie. Din tot felul de motive. O relaţie principială, normală, dezvoltată de oameni aflaţi deplin în slujba comunităţii. Nu le face plăcere să fie… lăudaţi, pe acest tărâm. Poate cel mult să li se recunoască meritele. Altceva aş vrea însă să semnalez şi anume că între atâtea şi atâtea probleme cotidiene, Cosmin Vasile, care preferă de regulă o atitudine de plan secund, deşi funcţie deţinută este prin vot uninominal, dublată fiind şi de cea de lider politic, găseşte de fiecare dată răgazul necesar pentru probleme legate sau derivate din cele ale sportului şcolar. De receptivitate e vorba. Şi la nivelul Craiovei, dar şi la nivelul întregului judeţ. O menţiune: inspectorul şcolar de specialitate, la nivelul ISJ Dolj, este profesorul Cezar Bulubaşa, cadru didactic titular la Colegiul Naţional „Carol I” cu bune referinţe. De la această margine a lucrurilor începe o altă discuţie, mai ales că a debutat şi vacanţa de vară a elevilor. Deşi nu putem comensura, nici cu aproximaţie, cât sport se face în reţeaua unităţilor de învăţământ, impresia generală este mai degrabă îndoielnică. Nu se face resimţit un miraj deplin seducător ş.a.m.d.. Încă se mai discută, dacă ora de sport trebuie să fie la începutul cursurilor sau la încheierea acestora. Incintele destinate activităţilor sportive din unităţile şcolare, unele amenajate mai mult, altele mai puţin, nu sunt accesibile în afara orelor de program. Oricum ora de sport rămâne… o cenuşăreasă. Sportul nu mai e politică de stat, ca odinioară, dar nici nu pare uitat pe o etajeră a imperativelor curiculare. Nu reuşeşte în măsura dorită să aducă tinerii pe terenurile amenajate, şi asta se vede cu ochiul liber. Poate că nu avem încă mijloacele potrivite de atracţie. Am urmărit, întâmpător, câteva crosuri organizate la nivelul Craiovei şi impresia n-a fost una liniştitoare. Ne putem consola că nici alţii nu au mijloacele de seducţie necesare. În urmă cu vreo 3 ani, la începutul anului şcolar, în Franţa, preşedintele Emmanuel Macron schiţa, în cursul unui interviu, o serie de măsuri imperative în şcoala primară şi gimnazială: 30 de minute activitate fizică în şcolile primare şi 2 ore la facultăţi. N-a ieşit mai nimic din această bună intenţie. La nivelul sportului de performanţă Franţa este ceea ce ştim cu toţii, o putere veritabilă, la multe discipline. Rămâne de reflectat, în privinţa mijloacelor ademenitoare, de aducere a tinerilor, cât mai mult timp, pe terenurile de sport, pentru sănătatea lor, în primul rând. Sunt dotări accesibile, care pot contribui la atingerea acestui deziderat cu care precumpănitor suntem de acord, în număr mare.