Iulian Silişteanu, primarul mult încercat, al comunei Rast, crede că în sfârşit a răzbit, după 20 de ani de confruntări în justiţie. Prin decizia nr. 1922/2019 a Tribunalului Dolj –Secţia Civilă- s-a admis apelul formulat de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, de pe lângă primăria comunei Rast, împotriva sentinţei civile nr. 218 / 13 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Băileşti, în contradictoriu cu pârâta Comisie judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Hotărârea 77 / 21 februarie 2018, emisă de Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost anulată. Povestea de la Rast este într-un fel cunoscută: în discuţie s-a aflat şi se află suprafaţa de 237,46 ha, revendicată prin eludarea legii de SN Plafar SA Bucureşti. Terenul în discuţie aparţine domeniului public al comunei, conform inventarului înscris în Monitorul Oficial al României nr. 687 / 18 septembrie 2002, fiindu-i stabilit amplasamentul prin procesul verbal nr. 58 / 17 mai 1992. SN Plafar SA a fost înfinţată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 30 / 1997 privind reorganizarea regiilor autonome, aprobată şi modificată prin Legea nr. 207 / 1997 cu modificările ulterioare. Înainte de 1990, Plafar Bucureşti a avut o fermă cu plante medicinale şi la Rast, cum au existat şi la Pleniţa şi nu numai. Dar terenul respectiv, cel de la Rast, fireşte, a fost extras, prin avizele de rigoare, de la vremea respectivă, din suprafaţa deţinută de cooperativa agricolă din Rast. Nu venise Plafar-ul de undeva, cu suprafaţa respectivă, şi nici nu avea argumente juridice pentru a o revendica în continuare. Că ministerul Industriei şi Comerţului a emis la 31 octombrie 2000 un Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului (seria M03 nr. 70-76) este o realitate, dar lucrurile mai mult s-au încurcat decât descurcat. Primarul comunei, Iulian Silişteanu, s-a luptat pentru suprafaţa respectivă ca pentru propriul teren, ea fiind destinată islazului comunal. Când melodramatic, când încăpăţânat, când plin de tact, când inflexibil, Iulian Silişteanu nu s-a dat bătut, şi în pofida tuturir vicisitudinilor se apropie de deznodământul dorit. Mult n-ar mai fi. Dar nici puţin.
De ce au dreptate cei din Rast
Raţionamentul Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor Dolj, cu privire la lipsa indicării unui amplasament al islazului comunal prin HCJ nr. 18 / F / 84 / 3 din 17 martie 1992 a fost considerat greşit, în condiţiile în care terenul în suprafaţă de 237 ha aparţinea domeniului public al comunei, conform inventarierii înscrise în Monitorul Oficial. La data de 29 ianuarie 2018, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Rast a înaintat Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor o documentaţie, spre verificare, în vederea validării Anexei nr. 14 la HG nr. 890 / 2005, privind reconstituirea islazurilor comunale, care vor fi date în administrarea consiliilor locale, în vederea emiterii ordinului de prefect, prin care să fie atribuit dreptul de proprietate publică al comunei Rast pentru propriul islaz în suprafaţă de 235,4 ha şi să facă punerea în posesie conform documentaţiei cadastrale avizată de OCPI Dolj. Prin hotărârea 77 din 28 februarie 2018 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor a fost respinsă cererea reclamantei, făcându-se o trimitere „eronată” la sentinţa civilă nr. 3025 / 2012 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Băileşti, dat fiind faptul că aceasta din urmă viza revendicarea de la SN Plafar SA a unei suprafeţe de 361,82 ha, înscrisă pe certifucatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 7679 emis de ministerul Industriei şi Comerţului la data de 31 octombrie 2000. Situaţia nu este limpede precum cristalul. Oricum Tribunalul Dolj a respins soluţia Judecătoriei Băileşti apreciindu-se nefondată. Pentru considerentele expuse în decizia nr. 1922/2019, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de Comisia locală de aplicare a fondului finciar de pe lângă primăria comunei Rast împotriva sentinţei civile nr. 218 / 13 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Băileşti şi a schimbat sentinţa civilă atacată în sensul că a admis acţiunea anulând hotărârea emisă de Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Procesele în instanţă continuă însă
La 12 februarie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Băileşti o acţiune a comunei Rast, reprezentată prin primarul Iulian Silişteanu, în contradictoriu cu Prefectura Dolj şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care i se cere acesteia înscrierea în Anexa nr. 14 l HG 890/2005 a suprafeţei de 237,46 ha din tarlalele 511, 512 ş.a.m.d în proprietatea UAT comuna Rast, ca şi islaz comunal. Pentru fiecare zi întârziere, până la emiterea ordinului de prefect, pentru suprafaţa de 237,46 ha, se solicită penalităţi în comun de 1.000 de lei, în conformitate cu prevederi alte NCPC. Tot la 30 ianuarie a.c. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Băileşti acţiunea, având ca obiect rectificarea cărţii funciare privind reclamanta SN Plafar Sa cu sediul în Bucureşti. Prin cererea formulată, SN Plafar Sa a solicitat rectificarea înscrierilor din cărţile funciare, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate a UAT Rast. Povestea de la Rast, după 20 de ani de lupte în justiţie nu este încheiată chiar dacă stăruie destulă confuzie. În temeiul legislaţiei existente în materie funciară, Comisia locală de fond funciar stabileşte suprafaţa islazului comunal, în sensul că identifică atât amplasamentul acestuia, cât şi dimensiunile şi configuraţia. Comisia judeţeană de fond funciar nu are atribuţii în sensul verificării amplasamentului sau dimensiunilor suprafeţelor de teren ce constituie islazul comunal. Aşadar, în temeiul prevederilor HG 890/2005, propunerea Comisiei locale de fond funciar de stabilire a suprafeţei islazului comunal este înaintată prefectului judeţului, care are competenţa de a emite ordin de trecere a perimetrului ce constituie islaz comunal în proprietatea privată a comunei, după care are loc înscrierea în Anexa nr. 14. Nimeni nu ştie cu exactitate cum se va încheia toată povestea. Este adevărat că oamenii Rastului, care cunosc geografia locului, nu vor să admită pentru nimic în lume că SN Plafar Bucureşti SA a devenit beneficiara unui teren, pentru care bunicii şi străbunicii celor aflaţi în viaţă, şi-au vărsat sângele.