Senatorul de Dolj Mircea Geoană este obişnuit cu decepţiile politice. Când a fost capabil să treacă peste ele, sorbind paharul cu venin până la capăt, a rămas în picioare şi a privit, remontat, spre noi ţinte. De această dată, după despărţirea „dorită”, de PSD, rămâne de neînţeles. Într-un amplu interviu pentru Vox Publica, fostul preşedinte al Senatului şi al PSD vorbeşte despre viitorul sumbru al USL, despre schimbarea Guvernului, despre mişcarea „indignaţilor”, pe care o va lansa după sărbători sau despre cei care nu-i meritau încrederea. Ins cultivat, fost ambasador la Washington şi, apoi, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Mircea Geoană este tot mai greu de perceput, fiind în totală distonanţă cu imaginea indusă odinioară. A fost iubit în Dolj, de cei cu reflexe de stânga, şi, prin îndemnul de a i se acorda deplină consideraţie, a constituit o investiţie politică de încredere, nu doar a doljenilor, zonă geografică în care îşi are obârşia, ci a multor români. Multă vreme a fost o speranţă. Prin toate demersurile sale, de la o vreme, ne pune în încurcătură logică, dar şi afectivă. Şi iată de ce. În primul rând, şi-a forţat, realmente, despărţirea de partidul pe care îl condusese, clamând cu obstinaţie că vrea să rămână soldat credincios, şi n-a mai dorit identificarea punţii de legătură cu acesta. Nu s-a mai simţit capabil de nici un efort de înţelegere. De nici un compromis. Ceea ce a părut surprinzător. Poate că există zone de adevăr care îi sunt favorabile, dar în politică, de cele mai multe ori, ele contează prea puţin. Când PSD-ul i-a retras, la 14 martie 2006, sprijinul politic lui Adrian Năstase, la hotelul „Confort” din Capitală, şi Mircea Geoană punea, tranşant, problema leadership-ului, nu era un moment de referinţă în istoria luptei anticorupţie, ci o etapă a luptei pentru putere în PSD. Pentru Mircea Geoană, Adrian Năstase reprezenta primejdia principală. Ca preşedinte executiv, era numărul doi oficial al partidului, iar ca preşedinte al Camerei Deputaţilor putea transmite mesaje politice proprii prin mijloace proprii, fără teama de a încălca disciplina comunicaţională de partid, pe care Geoană tindea să o impună. Autorul acestei victorii putea dezvolta o autoritate de facto extrem de periculoasă pentru autoritatea de drept din partid. Adrian Năstase se autosuspendase anterior din funcţia de preşedinte executiv al partidului, până la lămurirea problemelor judiciare în care era implicat. Dar n-a fost suficient. Oricum, s-a repliat fără a blama partidul. Vasile Blaga, de la PDL, fost secretar general, s-a văzut marginalizat după Convenţia Naţională din 14 mai a.c., acceptând, nu uşor, înfrângerea şi încă un mandat de preşedinte pentru Emil Boc, fiind convins că într-o zi, nu prea îndepărtată, se va apela la serviciile sale de manager politic. Interviul lui Mircea Geoană pentru Vox Publica, luat de doi buni ziarişti, altminteri teribil de bine documentaţi – Costi Rogozanu şi Dan Duca –, în care nu ne aşteptam la declaraţii cordiale, este descumpănitor prin vanităţile interlocutorului. Ce doreşte, în subsidiar, Mircea Geoană, obsedat de propria supravieţuire politică, este ruperea unei hălci din PSD, cu care să încropească un grup parlamentar ostil PSD, pentru a porni pe un alt drum. Mircea Geoană ar trebui să nu ne răpească dreptul de a-l respecta în continuare ca agreabil om politic. Este o iluzie, mai ales că nu va cocheta, după toate aparenţele, cu acte clare de opoziţie, şi nimeni nu ştie ce vrea cu adevărat Mircea Geoană. Nefiind apt să soarbă paharul cu venin până la capăt, ca în alte dăţi, şi să rămână soldat disciplinat al PSD, cum ne încredinţase în mod repetat, consideră, mai nou, că premeditatul său atac va grăbi disoluţia USL. Nu există nici o certitudine a reuşitei. Dar dacă nu se întâmplă aşa? Oricum, nu intelectualii trebuie să salveze stânga sau conceptul de social-democraţie a fricii, lansat de regretatul Tony Judt, într-un moment de hiperraţionalizare a discursului politic, ci toţi militanţii ei. Adică şi Mircea Geoană, revenit „acasă”.
…curios…pana acum un an acelasi editorial il ridica in slavi pe M. Geoana, Acum nu mai este bun!!!…Maine nu va mai fi bun nici P. Petrescu sau cumnatul…. cum se numeste cel careschimba politica ???? dar cel care schimba …tenta articolelor
Domnule Cantar are dreptate doamnul de mai inainte…si agreabil o fi fost Mirciulica pentru domnia voastra….pentru cine “vede” mai bine nu a fost niciodata acest jalnic oportunist un ” agreabil om politic”. Toata perioada de campanie pentru prezidentiale am simtit ca acest individ cu pofta patologica de “sef de stat”nu este decit o marota , am avut senzatia ca este mina in mina cu cel ce-si face de cap acum si nu a auzit de Montesquieu si separatia puterii in stat, statul de drept si altele…ca la locul lui de bastina nu se juca decit oina cu reguli simple pe care le uita si pe alea dar era tare in muschi…Acest aspirant nepotolit la scaunul de presedinte rupt de realitate fericit cu duhul pentru lumea paralela in care traieste sa zica merci ca i-au crescut conturile lui si familiei…ca daca ar fi om cu toate doagele la cap ar realiza ca vremurile nu sunt pentru a slabi aceasta opozitie si asa firava…nu de alta dar este constituita din dei ca el…nu este soldat disciplinat …este tradator de PSD…si asta v-o spune un credincioasa si loiala PSD-ista…tradata de pofta nesatula a ciracilor lui Geoana…a vindut ” indulgente” …pielea ursului din padure pentru campanie…a lovit in proprii lui colegi de partid, asta face si acum…sa se duca-n…Dabuleni, acolo ii este locul sa pazeasca dovlecii si bostanii ca a iesit in frunte cu de-i ca el, sa faca partid cu Nicola…s-o coopteze si pe Andronescu ca ne-am saturat de ea…s-a ales praful de invatamint si nimeni nu realizeaza ca nu Funeriu este de vina (alt amarat ce nu are nimic comun cu functia)…” inceputul sfirsitului” este de la Andronescu care nu facuse destule in primul mandat si ne-a mai nenorocit si pe al doilea…si acum se da “fata de treaba” pe sticla…Atita timp cit oamenii cu coloana vertebrala sunt maziliti si oportunistii sunt promovati in inalte demnitati pe bani/cumetrii/amoruri si altele tarisoara noastra nu va mai fi in matca ei de demnitate umana.Apropos de invatamant…de amarita de Diana nu era saptamana sa nu apara un articol…acum este liniste si pace in invatamant…oare asa sa fie?
Comments are closed.