Nu suntem „ciurucuri”, ci iuţi la mânie!

Povestea e de-acum ştiută: într-o discuţie la postul de televiziune „Tele Europa Nova” Timişoara, artistul plastic Ştefan Popa Popa’s, cu consacrare internaţională, a afirmat, între altele, că „oraşul a fost invadat de olteni, care au stricat echilibrul cultural”, numindu-i pe aceștia „ciurucuri”. Ştefan Popa Popa’s este, neîndoielnic, un artist de geniu, Cetăţean de Onoare al multor oraşe ale ţării, 26 la număr, ambasadorul cultural al Timişoarei, dar şi al României. Afirmaţia sa, din emisiunea menţionată, poate fi considerată totalmente inabilă şi, printr-un mesaj al biroului său de presă, pentru „stingerea conflictului”, şi-a exprimat respectul aparte pentru reprezentanţii acestei regiuni. De care, paradoxal, este legat după mamă – originară de lângă Strehaia – şi prin faptul că nu puţini ani a locuit la Drobeta-Turnu Severin. Aşa că, într-un fel, marele caricaturist cu recunoaştere internaţională, creatorul Academiei care îi poartă numele, se regăseşte în matricea Olteniei. În ADN-ul zonei geografice. Graba cu care s-a decis retragerea titlurilor de Cetăţean de Onoare al Craiovei şi Slatinei poate fi justificată doar printr-o baricadare în… incomprehensiune. O evadare din simţul umorului tradiţional. Caricaturiştii sunt nişte artişti aparte, prin nonconformismul exacerbat, care irită sistematic, datorită „producţiei” lor pe cei vizaţi. Pentru edificare putem consulta site-ul satiric al celor de la Charlie Hebdo, care, după cele întâmplate la 7 ianuarie 2015, datorită tonului lor provocator, creator de polemici discutabile, îşi continuă nestingheriţi activitatea. Desenul oferit ca mascotă al CM (F) de fotbal, găzduit de Franţa, a generat o indignare feministă teribilă. Sigur, s-ar putea spune că una e desenul şi alta sunt vorbele. Poate da. Nu cumva ne-am trezit, în plină vară, cuprinşi de o pudibonderie oltenească, în exces, cum îi spune Dan Tomozei de la China Internaţional, oltean după soţie? De acord, nu suntem „ciurucuri”, dar, să fim serioşi, vorba poetului sărbătorit zilele acestea, „avem de toate, şi mai bune, şi mai rele”. Nu facem un reproş celor care au votat „retragerea titlului de Cetăţean de Onoare”, atribuit în 2005, marelui Ştefan Popa Popa’s – aveau acest drept –, dar un plus de tact, de supleţe intelectuală, de umor oltenesc ar fi fost de preferat. I-am fi reamintit maestrului Ştefan Popa Popa’s ceea ce probabil ştie despre noi, că avem cobiliţa pe umeri şi pasărea măiastră în suflet, că noi, oltenii, aşa cum suntem, ne caracterizăm printr-o anumită franchețe, mergem cu pieptul deschis înainte, uneori suntem agresivi și robuști, cum spunea Petre Pandrea. Și din această fractură antropologică se naște „imperialismul” psihologic al olteanului. Avem  luminile şi umbrele noastre, faţă de bănăţenii care l-au adoptat, suntem mai sprinteni la minte, mai iuţi la vorbă şi uneori mai… ai dracului. Dar nu am schimbat structural cultura oraşului de pe Bega şi nici a oraşelor din vestul ţării. Nu aveam cum. Un derapaj – recunoscut – al maestrului Ştefan Popa Popa’s a atras, din păcate, o eroare de apreciere, din pripeală locală, a noastră. Şi, din păcate, fără a o mai putea repara. Deşi am putea încerca, fiindcă nu ne costă nimic, recunoscând doar că suntem iuţi la mânie și gândim… după aceea.

***

Maestrul craiovean Gabriel Bratu, și el un consacrat al graficii românești și prieten apropiat al caricaturistului Ştefan Popa Popa’s, în toate împrejurările a făcut trimitere – raportare, poftim – la cel care a dus numele României peste hotare. Îndrăznim să credem că are un punct de vedere apropiat de al nostru. O părere…