Bineînţeles, şi o spunem de la bun început, nu pretindem a avea competenţe şi îndreptăţiri majore în comentariul unei pledoarii argumentate, la DC News, a deputatului independent Romus Borza, vizând o delicată stare de fapt. Domnia sa spunea că Biserica primeşte subvenţii generoase de la statul român, inclusiv salariile preoţilor fiind scutite de taxe şi impozite, şi citându-l pe ministrul Finanţelor, s-ar impune mai multă transparenţă şi comunicare, în ceea ce priveşte asumarea misiunii de furnizor de servicii sociale. De vreme ce avem acces la spaţiul public, nu putem ocoli un subiect care interesează, fiindcă orice om normal nu rămâne indiferent la profilul Bisericii autohtone, viaţa spirituală a comunităţii sale, împlinirile, derapajele şi perspectivele ei. Deputatul Romus Borza este, fiindcă a dovedit-o, un politician de o factură aparte, cu picioarele pe pământ, spirit de observaţie, o bună construcţie a raţionamentelor, dar şi un exces de spirit critic. Nu a omis, în demersul său, să precizeze, fără ipocrizie, că Biserica are un rol important în ceea ce priveşte păstrarea identităţii naţionale. Corectă şi necesară observaţia. Legea asistenţei sociale (nr. 292/2011, reactualizată şi republicată în 2018) recunoaşte BOR statutul de furnizor de servicii sociale, calitate în care primeşte subvenţii de la statul român. Beneficiarii serviciilor sociale oferite în cadrul Bisericii Ortodoxe Române sunt persoane, grupuri şi comunităţi, aflate în situaţii de dificultate, fără discriminare. Iar strategia şi planurile de acţiune, în acest domeniu, se aprobă de Sfântul Sinod, iar la nivelul Eparhiilor, de către Consiliile Eparhiale. Cum a ajuns personalul clerical „să stea cu mâna întinsă” este o întreagă discuţie. Şi părintele Ioniţă Apostolache, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Oltenia, ne spunea că nu întreg salariul personalului clerical vine de la bugetul statului, şi, bineînţeles, nu este scutit de impozitare. Discuţia se poate complica şi rezultatul poate fi întristător, când stai de vorbă cu mirenii credincioşi şi sensibili şi cu preoţii de toată lauda. Bombăneala poate continua însă şi este obligaţia clerului, a Părintelui Patriarh, să facă lumină pentru a nu lăsa, în spaţiul public, să prolifereze o interpretare inadecvată a lucrurilor. Cum Biserica ne cuprinde pe toţi, de bună seamă că pot exista voci care vor să cunoască deplin realitatea. Domnul Borza a spus multe lucruri de substanţă, în referirile sale, vizând cheltuielile ocazionate de reabilitarea, întreţinerea şi construcţia de noi lăcaşe de cult, sume venite preponderent de la bugetul de stat, bugetele locale şi populaţie. Multe din reproşurile sale sunau inadecvat, deşi erau făcute nu pentru a lovi în Biserică. Dimpotrivă. Şi aici oferim un citat din monahul Nicolae Steinhard: „(…) Mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu îi şade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, nu o vreau nici oarbă şi nepăsătoare la păsuirile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei”. Aşadar, respingând acreala critică de circumstanţă, nedozată, fiindcă poate şi Biserica să greşească, nu putem însă refuza deloc cugetările lui Nicolae Steinhard. Fiindcă preoţii şi ierarhii au de reflectat la turma laică şi pot interveni cu folos, aşa cum s-au angajat, în dinamica lumească, în manifestările ei contingente, spre a-şi augmenta încrederea. Deloc ferită de excese şi confuzii, Biserica se exprimă confuz, din păcate, nu rareori, nu potrivit vremurilor şi, mai ales, aşteptărilor tinerilor, care poate nutresc la o iradiere de bunătate, smerenie, potenţarea încrederii, nevoia de dialog, bucuria întâlniri. Neîndoielnic, de Biserică avem nevoie.