Aşa cum un bec poate fi aprins sau stins, nicidecum parţial aprins sau parţial stins, exemplu simplu de logică binară, o moţiune de cenzură, cum a fost cea de ieri, nu putea decât să treacă, cum s-a întâmplat, sau să nu treacă, chiar la limită de voturi. Cu 241 de voturi „pentru” şi 10 voturi „împotrivă”, moţiunea de cenzură a fost adoptată, în condiţiile în care necesare erau 233 de voturi. La „cald” s-a acreditat ipoteza că diferenţa au făcut-o parlamentarii din grupurile minorităţilor, 17 la număr, aceştia votând „după propria conştiinţă”, adică neunitar, şi nu după o comandă a liderului de grup. Este o supoziţie. Toată lumea n-a dorit să afle, în cursul zilei de ieri, decât amănunte din culise, pentru a comenta pozitiv sau negativ cele întâmplate. Deznodământul era previzibil, chiar dacă emoţiile au atins în timpul votului, cote ridicate. S-au abţinut la vot PNL, PMP, USR, UDMR, opinând că moţiunea de cenzură este o treabă exclusivă a social-democraţilor, cum s-ar spune, de bucătărie internă şi atât. Finalmente social-democraţii au repurtat victoria, probând este adevărat, o mobilizare desăvârşită, dar şi coerenţă în momente critice. Ies, însă, fragilizaţi din această încercare deosebită, insolită de-a dreptul, despre care se va vorbi o vreme. De altfel, Liviu Dragnea a mulţumit parlamentarilor social-democraţi pentru unitatea de care au dat dovadă, accentuând şi loialitatea ALDE. Grupul parlamentarilor de Dolj s-a poziţionat disciplinat lângă Liviu Dragnea, după cum senatorul de Arad Mihai Fifor s-a arătat în ultima perioadă un parlamentar de încredere al liderului naţional. Sâmbătă este anunţat un CExN, pentru ca, de luni, preşedintele României – informat cu rezultatul votului –, aflat azi şi mâine la Bruxelles, la Consiliul European, să înceapă consultările cu partidele, cum s-a spus, în vederea formării unui nou guvern. Într-o logică binară, ca să revenim, putem spune că preşedintele ţării, Klaus Iohannis, poate încredinţa tot social-democraţilor formarea viitorului guvern, dar poate avea şi o altă opţiune, adică să nu le încredinţeze mandatul, chiar dacă teoretic deţin majoritatea parlamentară, fiind câştigătorii alegerilor legislative din toamnă. Moţiunea de cenzură de ieri, intitulată „România nu poate fi confiscată. Apărăm democraţia şi votul românilor”, având ca scop „remanierea” premierului, neexistând altă procedură, agrementată cu incertitudini şi teorii conspiraţioniste, va lăsa urme, care, încet-încet, în timp, se vor cicatriza. Liviu Dragnea trebuie să se debaraseze, o spun ai lui, de imaginea unui lider autoritar, şi să-şi delimiteze atribuţiile în relaţiile cu guvernul. Este cea de-a treia moţiune de cenzură, din 1992, precizează statisticile parlamentare, care doboară un premier, după Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. Comentariile, de bună seamă, continuă. Şi ele sunt de tot felul. Din punctul de vedere al liderului naţional Liviu Dragnea, România reintră în normalitate, el însuşi rămânând convins că nu se pune problema ca alianţa de guvernare PSD-ALDE să nu primească mandat de formare a guvernului, în condiţiile avansării unei oferte rezonabile. A menţionat deja existenţa a patru variante de premier, dar la Cotroceni se va prezenta cu una singură. Fireşte, există riscul ca preşedintele Klaus Iohannis să nu accepte nici una din variante şi să desemneze singur, fie o figură extrasă din politică, fie un independent, în jurul căruia să se încerce coagularea unei majorităţi ad-hoc. Lucrurile nu sunt deloc simple şi aritmetica parlamentară nu mai arată ca la învestirea lui Sorin Grindeanu. De aceea, optimismul otova nu este recomandat. Nu este un moment uşor pentru social-democraţi şi afirmaţia îi aparţine chiar lui Liviu Dragnea, după ce a traversat un moment teribil de cumpănă, cu care, bineînţeles, nu îşi doreşte să se mai întâlnească. Ieri a fost cea mai lungă zi din an, solstiţiul de vară. De astăzi durata zilei începe să scadă şi a nopţii să crească.