Timp de două zile, la finele lunii septembrie, Grupul Partidului Popular European (PPE) a organizat la Bucureşti o reuniune a Biroului Grupului. Evenimentul a avut loc la Athenee Palace Hilton. La reuniune au participat preşedinţia Grupului, membrii Biroului Parlamentului, şefii de delegaţii naţionale, preşedinţi şi vicepreşedinţi de Comisie şi coordonatori. Migraţia, securitatea la Marea Neagră, absorbţia fondurilor europene au fost câteva din temele aflate pe agenda reuniunii. Lucrările au fost deschise în prezenţa preşedintelui României, Klaus Iohannis, care a afirmat că o Uniune Europeană puternică şi o integrare mai profundă a României rămân obiective strategice naţionale, în contextul în care destinul Europei se confruntă cu probleme precum migraţia, terorismul sau Brexitul. Subiectul principal a fost însă politica de coeziune ca o politică structurală de promovare a creşterii economice şi a dezvoltării în toate regiunile UE, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, ca un instrument-cheie al UE pentru investiţii în economia reală. Despre politica şi coeziunea şi importanţa sa pentru România am discutat cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu, vicepreşedintele Grupului EPP.
Aş dori să începem interviul nostru prin a explica cetăţenilor de ce reuniunea dedicată politicii de coeziune s-a desfăşurat la Bucureşti şi cum se stabilesc aceste reuniuni?
Grupul Popularilor Europeni, începând din ianuarie 2015, a elaborat documente de poziţie în diverse politici şi direcţii politice pentru a fi utilizate ca opinie. Au foarte multe astfel de documente. Ideea aparţine unui lider de grup. Prima întâlnire de acest gen a fost la Milano, pe problema migraţiei. În perioada asta de vreo doi ani de zile eu am coordonat documentele care sunt în grupul meu de lucru. Am avut buget bazat pe performanţă. Apoi am avut un document de poziţie referitor la rectificarea actualului cadru financiar, apoi am avut un document pe criza din agricultură şi acum a venit rândul politicii de coeziune, care trebuia să se discute de mai multă vreme. Politica de coeziune este într-o mare dezbatere acum. Recunosc că am mai tras şi eu de timp, ca întâlnirea pe acest subiect – politică de coeziune – să ajungă la Bucureşti. Dar oricum, reuniunea de la Bucureşti s-a stabilit anul trecut, aşa se stabilesc reuniunile. Acum noi ştim unde se ţin toate reuniunile de anul viitor, din 2017, adică, care va fi ţara gazdă.
Ştim că există o dezbatere aprinsă pe marginea bugetului destinat politicii de coeziune. Vrem să vă întrebăm în acest context, dacă ne mai putem baza pe viitor pe această politică de coeziune?
Politica de coeziune este sub atac pentru că are peste 30% din bugetul european şi pentru că statele membre UE, contributorii vor să diminueze bugetul şi încearcă să scoată bani de la politicile care nu i-ar afecta pe ei. Şi politica agricolă e sub presiune, dar acolo presiunea e mai mică. În documentul nostru de poziţie se spune foarte clar că PPE-ul susţine o politică puternică de coeziune şi după 2020. Se spune că politica de coeziune trebuie să-şi păstreze acelaşi procent în buget. Şi este normal să spui acelaşi procent şi nu să spui aceeaşi sumă, pentru că nu se ştie cât va fi bugetul, dar automat spui peste 30% din bugetul total pe 7 ani. Eu cred că este un lucru foarte bun şi am ajuns la acest document de poziţie după trei, patru întâlniri înainte de vacanţă şi vreo patru întâlniri după vacanţă. Aproape în fiecare săptămână acum avut câte o întâlnire şi în felul acesta, prin dialog şi discuţii, unele se pot considera negocieri, cu colegii mei, pentru că au fost şi alte cereri, unele fiind mult mai dure, am ajuns la acest document care cred eu că este foarte bun.
„Nu putem să apărăm politica de coeziune, dacă nu o corectăm…”
Şi totuşi mai trebuie făcut ceva. Adică, politica de coeziune trebuie corectată. Mai exact…
Direcţia este următoarea : nu putem să apărăm politica de coeziune, dacă nu o corectăm. Este evident acest lucru. Este evident că sunt lucruri strâmbe şi se întâmplă lucruri care nu ar trebui să se întâmple. Mă refer la birocraţie, la timpii pierduţi… şi la Comisie şi la Autorităţile Naţionale, la desemnarea Autorităţii Naţionale, la calitatea administraţiei, în toate statele membre, nu doar la noi, dar care se potrivesc şi la noi foarte bine. Toate lucrurile acestea trebuiesc schimbate : simplificarea regulilor, simplificarea controalelor… controale bazate pe risc. Acest lucru l-am mai spus şi în documentul pentru buget. Flexibilitate mai mare la statele membre de a schimba în timp direcţia finanţării, în momentul în care o direcţie nu funcţionează cum trebuie. Micşorarea obiectivelor. Pentru că este evident că politica de coeziune trebuie să-şi atingă scopurile. Iar cele mai importante sunt dezvoltarea economică şi noi locuri de muncă. Nu mai trebuie să facem parcuri în păduri sau stadioane în localităţi în care nu avem apă şi canalizare… şi nici economie. Asta este realitatea.
Cu alte cuvinte, reguli mai simple, dar şi o rigoare mai mare în ceea ce priveşte cheltuirea banului…
Dacă nu corectăm aceste lucruri, nu se va putea apărea politica de coeziune pentru că sunt aspecte care se văd. Nu mai vorbim de absorbţie.. cerem bani, atunci trebuie să-i cheltui, pe de altă parte, trebuie să avem reguli mai simple. În plus, trebuie să am şi flexibilitate, ca stat membru ca să văd acolo unde trebuie. Dacă ar fi după mine, eu aş face politica de coeziune foarte simplu: nu se fac decât proiecte economice, proiecte care sunt sustenabile şi care determină dezvoltare economică, locuri de muncă, într-o comunitate. Şi alături… dacă acest proiecte economic are nevoie de un drum… atunci facem drumul respectiv. Are nevoie de mediu… de deşeuri, de apă, de canalizare…?! Atunci facem proiectul ăla. Are nevoie de şcolarizare, pentru cei care muncesc acolo, din Fondul Social ?! Facem şcolarizare… dar ne rămâne un obiect economic, care de acum înainte va produce pentru toată lumea, şi pentru administraţie, sub formă de taxe şi impozite şi pentru oameni, ca locuri de muncă.
„Securitatea la Marea Neagră”
Sunteţi mulţumit de ceea ce s-a întâmplat la această reuniune? A contat prezenţa la nivel înalt, preşedinte-premier-ministru?
Toată lumea a fost foarte mulţumită… Da, a fost prezent şi preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, cu o seară înainte a fost şi premierul, domnul Dacian Cioloş, şi vineri la Coeziune a fost şi ministrul Fondurilor Europene, domnul Cristian Ghinea. I-am invitat şi au venit şi le mulţumesc pe această cale. Vineri a fost politica de coeziune dar joi, s-au dezbătut alte două teme. S-a discutat despre priorităţile politice ale grupului, în a doua parte a legislaturii, începând de la 1 ianuarie 2017 până în 2019 şi după amiază a avut loc o discuţie cu parlamentarii naţionali. Este pentru prima oară când se întâmplă acest lucru. Bun, cu o temă foarte interesantă şi complexă, „Securitatea la Marea Neagră”, care înseamnă de toate şi Turcia – refugiaţi şi Rusia – Crimeea şi energie, şi gaz, şi Moldova şi a fost o discuţie care i-a mulţumit în primul rând pe parlamentarii naţionali. Iar colegii mei din PPE au fost foarte mulţumiţi, inclusiv de mâncarea tradiţională românească.
Câte este de importantă politica asta de coeziune pentru România, ca să înţelegem mai bine de ce implicarea dumneavoastră în buna desfăşurarea a evenimentului de la Bucureşti ar trebui apreciată la justa sa valoare?
Foarte importantă. Există un fond de investiţii Juncker, care se bazează pe alte reguli. Este un fond în care bugetul Uniunii vine doar cu garanţia şi în rest sunt atraşi bani privaţi. De fapt, vorbim de un credit, dar se spune că aceea garanţie, aceea bucăţită de fond european, are efect de multiplicare foarte mare. Este un proiect politic bun şi un fond de investiţii bun, pentru că orice fond de investiţii este necesar în Europa. Din păcate, însă, este un pericol pentru politica de coeziune, care are granturi, adică, bani nerambursabili. Şi în momentul care cineva va spune… „ăsta este viitorul!”, adică, utilizarea de garanţii şi după, multiplicat banii, această garanţie prin aport de sume din fonduri private… în acel moment, noi vom fi în mare pericol. Pentru că noi încă avem nevoie de această politică de coeziune, pentru a completa posibilităţile, atâtea câte sunt ele, de investiţii din fondurile naţionale cu fonduri europene, dar granturi, nu să le dăm înapoi. În plus, când lucrezi cu un asemenea sistem cu bani privaţi sunt pretabile, proiecte care produc bani, în timp ce noi avem nevoie de foarte multe proiecte de infrastructură de toate felurile, care nu produc atâţia bani ca să atragă fondurile private. Şi dacă pui taxe, tot nu produc. De aceea este important pentru noi să se menţină această politică de coeziune pentru a continua să încercăm să ajungem la acelaşi nivel cu Europa. Pentru că altfel se va merge doar pe partea asta, instrumente financiare se cheamă, iar noi vom suferi o pierdere majoră chiar şi în procentul ăsta pe care l-am avut, pentru că nu am ştiut să folosim banii.
În acest context, Autostrada Craiova-Piteşti se putea face pe Politica de Coeziune?
Bineînţeles că se putea face pe politica de coeziunea… de fapt s-ar putea face şi acum dar în exerciţiul financiar viitor… Acum, această licitaţie nu prea am înţeles pe bani se face. Ministrul Borc a spus că se va face pe fonduri structurale… Rămâne de văzut. Luna viitoare, pe 1 noiembrie parcă s-a anunţat că va avea loc licitaţia. Să vedem şi dacă acest termen va fi respectat. Ar fi foarte bine.
