Cazul Drăgancea: De ce era speriat de moarte denunţătorul de un eventual control prin teledetecţie?

Cârdăşia directorului executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea, cu administratorii firmei Agroanpocultura SRL, din Catane, fraţii Leonard-Constantin şi Cătălin Gagiu, avea vechime, „consistenţă” şi intimitate. În discuţiile avute, potrivit transcrierii înregistrărilor anexate la Încheierea de şedinţă a Secţiei penale a Tribunalului Bucureşti, din 10 septembrie a.c., Sergiu Drăgancea şi Constantin-Leonard Gagiu se tutuiesc, se blestemă, îşi fac reproşuri reciproce, se confesează, fiecare urmărindu-şi propriul interes. Există o frază pe care Constantin-Leonard Gagiu o spune în cel puţin trei rânduri, care nu poate scăpa atenţiei: „Eu lucrez 3.200 de hectare. Ai văzut că, de frica ta, n-am pus decât 2.600 hectare, nici 2.600 hectare”. Şi discuţia se transferă, apoi, asupra unor suprafeţe (600 ha), pentru care ar exista „suprapunere”. În documentele cadastrale terenurile apar învecinate, însă verificările făcute de APIA prin teledetecţie pot scoate la iveală, uneori, că din cauza măsurătorilor greşite, terenurile se suprapun, măsurătoare care poate duce la întârzieri la plată până la lămurirea situaţiei de fapt şi de drept. Mai mult, se consideră că cererea de finanţare a avut în vedere date eronate. Aferat, Sergiu Drăgancea se lasă „dus de nas”, deşi presimte că are în faţă un ţepar, cu care se încurcase de mult. Nu primise mita făgăduită, de 25.000 de dolari, pentru un serviciu prestat, eliberarea adeverinţei „Înregistrare fermier”, autorizase la plată şi nu primise comisionul nici pentru pretinsa facilitare a plăţii cu prioritate. Primise, e drept, pentru ronţăit, alte sume, dar nu ceea ce pretinsese. Spaima denunţătorului rămâne eventuala verificare prin teledetecţie a suprafeţelor agricole administrate „(…) Şi vezi că am informaţii… Acum nu ştiu, adevărate, neadevărate. Ţi-am zis că vreau să te întreb. De acum încolo nu mai vreau s-o mai iau pe poveşti. Că sunt primul pe listă la teledetecţie. Să n-avem vreo supriză, d-aia”. Interesantă parte a dialogului şi nu lipsită de substrat. Directorul executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea, într-o târguială de ţepar, acceptă o abdicare totală de la orice minimă exigenţă presupusă de fişa postului, lăsând impresia că-l doare în pălărie, în primul rând de banul public. Nu numai că pretindea şi primea, fără nici un discernământ, orice şpagă ordinară, pentru prioritizarea subvenţiilor, lamentându-se că „dă mai departe”, în reţeaua de trafic de influenţă de care era, acum, sedus, dar promite oprirea verificării prin teledetecţie a suprafeţelor raportate ca administrate, adică luate în cultură, la APIA Dolj, de denunţător.

Fraţii Gagiu, din Pleniţa, implicaţi în tot felul de afaceri ilicite

Cotidianul „Curierul Naţional” pomenea, prin 2003, numele firmei SC Cătălin&Leo Citric, din Alba Iulia, pe lista unui număr de 17 societăţi debitoare, executate silit de AVAB, pentru creanţe neachitate. Alte informaţii clare din perioada premergătoare „retragerii pe meleagurile natale” n-au relevanţă, deşi se ştie că au făcut prăpăd pe la Alba Iulia. În Dolj au pus mâna pe moara de la Malu Mare şi s-au chitit pe afaceri cu importuri de făină din Ungaria, sub privirile unor gură-cască, mulţumiţi cu ceea ce primeau de ronţăit. Ideea cu implicarea în agricultură le-a venit mai târziu, când au şi fost nevoiţi să-l cunoască pe directorul executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea, capabil de orice serviciu contra şpagă. A fost de-al lor din prima clipă, încât n-a mai fost nevoie de alte diligenţe, fiindcă fiecare ştia ce dorea. Şi, apoi, lumea bună se adună. Doleanţele erau, însă, mereu altele, de la etapă la etapă. De pildă, fraţii Gagiu, de la Agroanpocultura SRL Catane, aveau şi ei pretenţii la „plata integrală”, după cum rezultă din stenograme, dar şi la plata cu prioritate de către APIA şi, pe deasupra, la surmontarea „suprapunerilor”, risc pe care denunţătorii nu şi-l puteau asuma, câtă vreme n-aveau reglementată o relaţie teafără cu Sergiu Drăgancea.

Lipsesc sute de hectare

Revenim la declaraţia lui Constantin Leonard Gagiu, de la SC Agroanpocultura SRL, într-una din discuţiile cu directorul executiv al APIA Dolj: „Eu lucrez 3.200 de hectare”. Evident, în judeţul Dolj. Sergiu Drăgancea nu lasă impresia că ar fi interesat, cel puţin din curiozitate, de amplasamentul perimetrelor administrate, pentru care, personal, eliberase adeverinţa „Înregistrare fermier”, autorizase la plată pe SC Agroanpocultura SRL pentru primirea subvenţiilor, mai degrabă necuvenite. Bate câmpii cu alte năzbâtii. Am încercat, în ultimele două zile, să identificăm amplasamentul terenurilor administrate de SC Agroanpocultura SRL. Şi am găsit următoarele localităţi, de la primăriile cărora am obţinut şi AGR 2A, formularul remis la Direcţia pentru Agricultură Dolj, de fiecare societate agricolă, cu structura de culturi prevăzută pentru anul în curs: Băileşti – 452 ha; Catane – 1.163 ha; Afumaţi – 660 ha. Primarii din Galicea Mare şi Seaca de Câmp, localităţi în care s-ar fi auzit că fraţii Gagiu ar deţine terenuri agricole, au negat acest lucru. Oricum am întoarce lucrurile, confuziile persistă, justificându-se, astfel, îngrijorarea afişată de Constantin Leonard Gagiu faţă de un eventual control prin teledetecţie. Care a devenit mai imperativ ca niciodată.

 

Cum se „lucra” la APIA Dolj

La data de 2 noiembrie 2010 cotidianul nostru prezenta un caz relevant cu privire la distribuirea subvenţiilor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Dolj. Avocatul originar din Moţăţei, Camil Chioralia, stabilit în Elveţia, membru în Baroul de Avocaţi din Geneva, în iulie 2009, a depus la Centrul Local Calafat o cerere înregistrată cu numărul 1470/20.07.2009 prin care solicita subvenţia de la UE aferentă anului 2008. „Sunt moştenitorul unui teren al mamei mele, de 9,5 hectare, situat pe raza localităţii Dobridor, comuna Moţăţei, judeţul Dolj, iar din cauza unui arendaş care nu şi-a îndeplinit obligaţiile, dar mai ales care a practicat timp de vreo 4-5 ani numai monocultura cu grâu, ceea ce a secătuit pământul, în mai 2008 am hotărât să-l las să se refacă şi am solicitat la APIA Calafat subvenţia pentru necultivare. Biroul de la Calafat a refuzat să primească dosarul meu, care i-a fost prezentat la termen de Primăria Moţăţei şi n-a vrut să-l înregistreze decât pe 4 iunie. De atunci şi până pe 14 iulie 2009, adică mai mult de un an, n-am avut nici un fel de veste de la APIA Calafat, aşa că m-am dus la APIA Dolj, la sediul din Craiova, unde directoarea adjunctă de atunci, Silvia Moreanu, mi-a spus că există dificultăţi în sistem, dar mi-a promis că totul se va aranja şi voi primi subvenţia”, declara avocatul Camil Chioralia în noiembrie 2010.

APIA Bucureşti a confirmat „suprafaţa declarată de 9,5 hectare de teren”

În august 2009, avocatul a primit în Elveţia adresa cu nr. 89 prin care i se comunica faptul că s-a verificat declaraţia de suprafaţă ce face parte din dosarul cu numărul de arhivă 7980/04.06.2008 şi că, în urma controlului prin teledetecţie, din suprafaţa de 9,50 hectare declarate au fost confirmate numai 2,36 hectare, ceea ce depăşeşte toleranţa permisă de 30%. Pentru acest motiv a fost respinsă schema de plată. Mai mult decât atât, l-au sancţionat şi pentru depunerea cu întârziere a cererii de plată. Pentru Camil Chioralia răspunsul primit a fost unul neaşteptat şi de neacceptat ţinând cont că avea actul de proprietate, cadastrul, dar şi chitanţele cu taxele şi impozitele plătite la timp. Camil Chioralia în cele din urmă, în data de 19 octombrie 2009, a depus cererea nr. 788 la conducera APIA Bucureşti, în care a menţionat întreaga situaţie, solicitând o anchetă la faţa locului. APIA Bucureşti i-a răspuns prin în Decizia nr. 2715359 din 3 noiembrie 2009 în care se preciza negru pe alb că: „urmare a cererii de plată depuse şi a controalelor efectuate, a fost confirmată suprafaţa declarată de 9,5 hectare de teren…”. Camil Chioralia a primit şi o adresă semnată chiar de directorul general de atunci al APIA Bucureşti, Melinda Klara Kerekes, în care se specifica inclusiv valoarea totală a subvenţiei, 1829,05 lei, fiind vorba de un cuantum de 60,75 euro/hectar. În aceeaşi adresă se preciza inclusiv contul bancar în care se vor vărsa banii. Lucru care s-a şi întâmplat. După soluţia dată de APIA Bucureşti Camil Chioralia a crezut că totul s-a rezolvat, dar surpizele au continuat să apară.

„Am găsit declaraţie care era făcută în numele meu şi avea falsificată semnătura mea”

Pe 2 iunie 2010, APIA Craiova i-a trimis avocatului un proces-verbal de constatare cu nr. 80346  privind cererea de plată nr. 7980/2008. Mai exact au dispus un nou control. Motivul: verificarea efectuării plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafaţa aferentă anului 2008. Rezultatul controlului a fost unul halucinant. „Mi se spune în acelaşi document că eu, Chioralia Emil, datorez APIA suma de 1.829,05 lei, adică exact banii care mi-au fost viraţi în urma controlului executat de APIA Bucureşti. Documentul intitulat «Proces-verbal de constatare nr. 1951/31.05.2010», cu nr. de intrare 80346/02.06.2010, mi-a fost notificat prin Poşta elveţiană pe data de 21 iunie 2010. Atunci am depus o contestaţie, pe 20 iulie 2010, la APIA Craiova. Am fost şi am verificat şi dosarul şi am găsit acolo o declaraţie în fals, care era făcută în numele meu şi avea falsificată semnătura mea. Vă imaginaţi ce înseamnă asta?! O nebunie…”, declara Camil Chioralia.

„A picat la controlul prin teledetecţie”

La finele lunii august 2010, APIA Craiova a răspuns avocatului Chioralia, eliberând Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate, sub numărul 43/30 iulie 2010. Decizia era semnată chiar de directorul APIA Craiova, Sergiu Drăgancea, şi menţiona faptul că, în perioada 16 mai – 4 iunie 2008, contestatarul a fost sancţionat cu 1% pe zi pentru depunerea cu întârziere a cererii. „În ceea ce priveşte declaraţia în fals, simpla afirmaţie potrivit căreia un document oarecare prezintă o semnătură falsă nu este suficientă pentru ca acel documente să fie anulat. Anularea unui astfel de document se face în urma unei cercetări efectuate de organele de urmărire/cercetare penală sau de instanţa de judecată”, preciza Sergiu Drăgancea. Despre faptul că avocatul Camil Chioralia afirma că va merge în instanţă Sergiu Drăgancea susţinea că ştie tot ce este în dosarul respectiv şi că a picat la teledetecţie, metodă folosită adesea de el ca mijloc de şantaj. „Cunosc cazul foarte bine. A picat la controlul prin teledetecţie şi nu s-a găsit poziţionat acolo unde se afla terenul. A venit o comisie de la Bruxelles. Nu ne putem juca”, susţinea Sergiu Drăgancea. Ciudat cum APIA Bucureşti a depistat terenul prin teledecţie chiar unde susţinea Camil Chioralia, iar APIA Dolj nu. S-a demonstrat în cele din urmă că Sergiu Drăgancea nu se „juca”. Nici el, şi nici colaboratorii săi apropiaţi, aleşi “pe sprânceană”, petrecăreţi, când şeful lor le-o cerea, când pe la “Carul cu Stele”, când prin alte locuri mai dosite, deşi, de la o vreme, restaurantul “Casa cu Tei” le devenise mult mai familiar. La APIA Dolj, condusă de Sergiu Drăgancea, se lucra cu picioarele şi cu gândul la foloase imediate. Filmul e năucitor şi este abia la început.

***

Dorinţa de a face bani, fentând legislaţia, exista atât la directorul executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea, cât şi la Constantin Leonard Gagiu. Ambii erau conştienţi de “combinaţia” care le aducea câştiguri frumuşele, dar şi de faptul că neînţelegerile lor îi făceau să piardă bani. Drept mărturie stă o altă convorbire dintre cei doi, înregistrată de anchetatori şi care apare în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti prin care Drăgancea a primit mandat de arestare preventivă pe 29 de zile.

G.C.L. (Gagiu Constantin Leonard): Aşa, vezi că o să încep să-mi perfectez actele! Pentru diferenţa! Deci, eu lucrez trei mii două sute de hectare, am declarat, în cauză, că mai sunt suprapuneri şi ălea şi… şi ştiam că sunt în râcă cu tine şi am zis: „Bă, mai bine, prefer să nu declar!” …[înjură]… Pierd o grămadă de bani! Şi e prostie să le pui, să le pierzi acu’…

D. (Drăgancea): Şase sute…

G.C.L.: E prostie să le pierdem amândoi!

D: Ori o sută, cât înseamnă?

G.C.L.: Păi, sunt şaizeci de mii şi cu…

D: Şaizeci de mii… Şase ori şapte, sunt o sută şi ceva de mii de euro!

G.C.L.: O sută şi ceva de mii de euro pe care i-am pierdut!

D: De ce?

G.C.L.: De…

D: Şi mai fă socoteala…

G.C.L.: Mai dă şi tu un telefon, da? Mai dă şi tu un telefon, când mai afli câte ceva şi gata!

………………………

D: Trei… Cât ai zis că ai, trei mii două sute?

G.C.L.:Trei mii două sute lucrez în total!

D: Ori douăzeci… înseamnă şase sute patruzeci! Ori minim nouăzeci, mai ai …[neinteligibil]… Înseamnă că …[neinteligibil]… două sute de mii …[înjură]…

G.C.L.:Ce zici?

D: S-au dus două sute de mii …[înjură]…

G.C.L.: Două sute de mii am pierdut, ce dracu’? Eu acuma n-am ştiut? Şi la foamea mea…

D: Şi după aia şi cu …[neinteligibil]… asta?

G.C.L.:La foamea mea care o am, îţi dai seama?

D: Două sute de mii!

ANA-MARIA GEBĂILĂ şi MARIN TURCITU