Parchetul Judeţean Dolj: Marin Rogoveanu, procurorul care a dinamitat „Mândria” şi „Frăţia” (II)

0
1138

Un rechizitoriu, actul prin care procurorul pune în mişcare acţiunea penală împotriva unui infractor sau grupare infracţională, dispunând trimiteri în judecată, este de regulă rece, solemn, riguros, inteligibil, edificator prin prezentarea sobră a faptelor, probelor conexe pe care se reazămă raţionamentele sale, în încadrările juridice, oricum deloc menit să impresioneze prin stilistica naraţiunii. Un rechizitoriu, bine întocmit, nu seduce, ci trebuie să convingă, fiind actul prin care procurorul de caz îşi sprijină argumentarea, când solicită condamnarea unui acuzat. Rechizitoriul procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, Marin Rogoveanu, pare însă, prin extensia sa, o fotografie, deloc mişcată, a ceea ce s-a petrecut în marele municipiu Craiova, sub privirile noastre uimite, cu nişte ani în urmă, când ajunsese să figureze într-un top european al oraşelor nesigure, e drept într-o companie „onorabilă”. Este un demers juridic de igienă socială. Cvasi-izolarea urbei pe harta investitorilor străini, despre care trăncănesc trompete politice locale are o geneză eruptivă şi atipică. Toate lucrurile, pentru care am fost, uneori, luaţi în seamă, au ajuns în lume prin violenţe sau… printr-o supradotare nativă. Niciodată, cel puţin în ultimii ani, ca produs al unei comunităţi pregătită să deschidă conversaţia de la înălţimea sau prospeţimea propriilor valori. Deşi împrejurat de indiferenţă, procurorul de caz Marin Rogoveanu are meritul, indiscutabil, de a nu fi căzut în melancolia automată, care a dat regula şi psihologia de bonton la întâlnirile cu interlopii faimişi ai urbei, pe care învăţasem să-i integrăm în propria noastră glorie de resemnare. Unele fapte prinse în amplul rechizitoriu au fost prescrise şi deja clasate, însă menţionarea lor are o funcţie labirintică şi face inteligibil tot mecanismul. Deznodământul e încă departe: noua justiţie navighează enciclopedic prin jurisprudenţa europeană, avocaţii citează pedant deciziile CEDO şi solicită eminent excepţiile de neconstituţionalitate, judecătorii fiind subjugaţi cultului detaliului şi misticii legaliste. Cei 15 inculpaţi, cercetaţi în stare de libertate pentru fapte grave, salvaţi în repetate rânduri din ghearele zbirilor de procurori, n-au de ce să se teamă, fiindcă numeroşi martori, şi sunt destui citaţi, pot refuza să depună mărturie sau îşi vor retrage depoziţia la intervenţia unor forţe „necunoscute”, semn că violenţa s-a democratizat. Ceea ce s-a petrecut în Craiova e terifiant, la orice retrospectivă lucidă. Înregistrările telefonice, cu mandat din partea judecătorilor abilitaţi sunt argumente concrete şi probează cum şefi ai poliţiei, poliţişti, magistraţi înţelegeau că era mai util să nu dea curs unor acte de crimă organizată, ci să medieze între părţi bineînţeles –presupunem- contra unor comisioane rezonabile. Participând pasiv, dar şi activ, la compromiterea suplimentară a lipsei de autoritate. O nepotrivire cvasi-generală, cu rigorile statului de drept, în confruntarea cu „noua civilizaţie” promovată de grupurile infracţionale organizate „Frăţia” şi „Mândria”, prin malversaţiuni dezonorante. Iar noi ne credeam neînţeleşi. Rechizitoriul procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, Marin Rogoveanu, omologhează o realitate istorică, chiar dacă ea presupune ceva insuportabil. Un anumit tip de mentalitate îşi expune detaliat şi panoramic resorturile. Fuga de, şi din realitate, e primul indiciu al tulburărilor de personalitate. Ceea ce demonstrează în final rechizitoriul lui Marin Rogoveanu e de fapt un diagnostic al lui Traian Băsescu, deloc în băşcălie, privind… statul mafiot. Craiova a fost guvernată la un moment dat de clanuri delicvente suprapuse de-a dreptul fizic peste organisme ale statului, care erau tot una cu clanurile.

Cifrele unui bilanţ înspăimântător

Caracterul infracţional vizibil şi violent al grupării „Frăţia” –în cadrul nucleului de decizie un ascendent îl avea Pîrvu Mihai zis „Caiac”, dat fiind trecutul său de boxer de performanţă, iar după decesul acestuia produs în 2008, inculpatul Ion Ilie a condus „din umbră”, apelat fiind „Naşul”, „Capul capilor”, fiind de fapt „Capo di tutti capi”, urmat de „Gigioc” şi Roşianu- este evidenţiat de cele 24 de conflicte cu gruparea „Mândria”, 17 conflicte cu alte persoane ce nu au făcut parte din grupare, 10 conflicte cu cetăţeni de etnie rromă, mai multe conflicte între liderul Zavera Gigi Vadik şi facţiunea condusă de inculpatul Vlădescu Marian Cristian, ca urmare a încercării acestuia de desprindere şi creare a unei grupări concurente. Nu mai enumerăm toate conflictele, despre care la vremea respectivă s-a scris şi în cotidianul nostru, starea de beligeranţă fiind oricum prelungită. Faptele demonstrează fără echivoc caracterul reactiv, coordonat, de continuitate, deosebit de violent şi periculos al grupării. Care întreţinea legături prieteneşti de colaborare cu alte grupări similare din ţară (Clanul Corduneanu, Clanul Sportivilor de la Bucureşti, Gelu Livezeanu, potrivit declaraţiilor unor martori cu identitate protejată). Prin eşaloanele de execuţie de care dispuneau atât „Frăţia” cât şi „Mândria” se făcea ordine, aşa cum comandau liderii grupărilor, care promovau nestingherţi cămătăria, proxenetismul, şantajul, ca surse de îndestulare. Sfera infracţională era însă mult mai mare. Funeraliile lui Mihai Pîrvu zis “Caiac”, cel care împreună cu Zavera Gigi Vadik, Roşianu Gigel, comisese în perioada mai – noiembrie 1995, 41 de infracţiuni respectiv furturi prin efracţie, în Austria, ucis în noaptea de 25 spre 26 august în urma unui joc de poker de Cătălin Marian Mavriche, au avut o amploare sfidătoare. Asupra căreia s-a cultivat tăcerea.

Povestea dobândirii patrimoniului SC Comagroind SA

La 16 iulie 1998, între numitul Manea Adrian şi numitul Chiuia Jeni s-a încheiat un înscris, sub semnătură privată, din care a rezultat că ultimul a primit de la celălalt suma de 450 milioane lei „în vederea cumpărării” pachetului majoritar de acţiuni (circa 143.000) de la acţionarii SC Comagroind SA Craiova. Chiuia Jeni va recunoaşte că „la data de 26.05.1998 a mai primit, după cum rezultă din obiectul chitanţei, suma de 800 milioane lei, în acelaşi scop, deci în total suma de un miliard 250 de milioane. Potrivit declaraţiei unui martor cu identitate protejată, numitul Chiuia Jeni împrumutase de la membrii grupării „Frăţia” suma de 6000 de dolari, iar în schimbul acesteia a cedat acţiunile. În vederea demonstrării caracterului simulat al înscrisului sub semnătura privată, s-a derulat un proces civil, în cadrul căruia prin sentinţa comercială nr. 1093/17 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad –secţia comercială- s-a constatat „simulaţia operaţiunilor de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni al SC Comagroind cu sediul în Craiova, Calea Bucureşti, Piaţa Centrală în sensul că preţul acţiunilor achiziţionate a fost achitat de reclamantul Manea Adrian prin persoana interpusă, pârâtul Chiuia Jeni. De precizat că hotărârea judecătorească arătată a rămas irevocabilă, printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –secţia civilă. S-au purtat discuţii contradictorii cu privire la dreptul de proprietate. A urmat o întreagă nebunie, întrucât la un moment dat Ion Ilie (6000 de acţiuni), Pîrvu Mihai, Trandafir Fănel, Ţăndărescu Gigel, Toma Gigi Vadik, cu câte 12.103 acţiuni fiecare, s-au declarat beneficiari. Munca de convingere a fost exercitată cu pumnul şi parul.

Când şeful IPJ Dolj se trăgea de şireturi cu liderii „Frăţia”

La 13 decembrie 2005, şeful IPJ Dolj, din acel moment, Enescu Georgel, în prezent consilier local, acorda un interviu cotidianului „România Liberă”, care se găseşte şi la dosar, anexată fiind şi convorbirea telefonică înregistrată în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, din cadrul Tribunalului Dolj, dintre doi martori –Nae Dorian şi Tomescu Iulian Cosmin- care au o atitudine ironică faţă de lipsa de reacţie a unor autorităţi judiciare. Tot din analiza convorbirilor telefonice receptate şi înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică rezultă că inculpaţii erau la curent cu declanşarea cercetărilor, când organele de poliţie emiteau citaţii pe numele lor. Text din rechizitoriu: „În ce priveşte relaţiile grupării cu mediul poliţienesc judiciar, martorul Dan Negru a afirmat că „aceasta (n.r. „Frăţia”) era foarte bine ancorată în sistemul poliţienesc; şi cei care s-au succedat în acele vremuri erau oamenii lor de bază, aceştia primeau cadouri, plicuri cu bani la onomastici şi alte evenimente; aveau în domeniul justiţiei judecători, de fapt aveau în toate mediile oameni influenţi în acele vremuri. Solicitându-i-se martorului Dan Negru numele, prenumele presoanelor ce au avut relaţii susţinute, acesta a indicat pe „domnul Enescu”, următorul, care i-a succedat, şefi de posturi de poliţie, nu vreau să…”. De altfel procurorul de caz a disjuns şi declinat cauza în favoarea DNA –serviviul teritorial Craiova- faţă de făptuitorul Enescu Georgel şi „succesorul acestuia” pentru infracţiunile de luare de mită, având în vedere susţinerea unor martori cu identitate protejată. Cine l-a propus sau cine a facut diligente sa ajunga in functie… e o intrebare cu raspuns cunoscut. În vederea asigurării existenţei sale, „Frăţia” s-a preocupat asiduu de a atrage în sfera relaţiilor de cooperare, persoane din aparatul judiciar (cazul inculpatului Ion Ilie cu fosta judecătoare Carmen Mladen, larg mediatizată în presa de la acel moment, cazul inculpatului Trandafir Fănel cu fostul judecător Diaconescu Bogdan, prezent la un grătar, cazul foştilor poliţişti Manolescu Laurenţiu (potrivit martorului Didu Iulian), Baroană Victor, potrivit procesului-verbal întocmit de organul de poliţie judiciară, Stancu Lică (directorul firmei de pază SC Fort Security, condusă din umbră de inculpatul Zavera Gigi Vadik). Se spune că inculpaţii Trandafir Fănel zis „Cimino” şi Roşianu Gigel au afirmat, într-o împrejurare, că „nu o să reuşească nici o acţiune legală, întrucât ce n-au reuşit toţi ţiganii din Craiova şi faptul că poliţia de la agent la Comandant era plătită de clanul Cimino şi Roşianu, iar justiţia le stătea la picioare”. În fine, pot să existe şi declaraţii necalibrate, ca să spunem aşa, dar rechizitoriul procurorului Marin Rogoveanu, în cele 124 de file, prezintă o cazuistică ameţitoare. Astfel, în cadrul unei convorbiri purtate la 9 noiembrie 2016 de o persoană de sex feminin cu inculpatul Ion Ilie, aceasta îi spune că „i-au lăsat două citaţii şi trimisărăm pe Marius acolo (un avocat)”. Luând astfel cunoştinţă „pe canale neoficiale” despre măsurile procesuale ce urmau a fi dispuse de procurori, inculpatul Zavera Gigi Vadik a încercat să plece din ţară în noaptea de 16 spre 17 noimbrie 2016 pentru a se sustrage de la cercetări (potrivit convorbirii telefonice dintre martorii Nae Dorian şi Tomescu Iulian Cosmin, existentă la dosar). În noaptea de 16 spre 17 noiembrie 2016 la orele 2.33, inculpatul Zavera Gigi a fost depistat la punctul de trecere al frontierei Porţile de Fier, pe sensul ieşirii din ţară, conducând un autoturism Toyota, înmatriculat în ţară, proprietatea inculpatului Ion Ilie, fiind însoţit de inculpatul Roşianu Gigel. Întrucât Zavera Gigi Vadik figura semnalat în baza de date ESIF, la ordinul IGFP, cu menţiunea TSI/TSE, organele vamale nu i-au permis ieşirea din ţară, fiind condus potrivit dispoziţiilor legale în faţa procurorului de caz. Nu mai are relevanţă ceea ce s-a întâmplat în continuare, fiindcă despre altceva era vorba. Despre cum comunicau cu organele abilitate.

Metode speciale de supraveghere

Evident că Parchetul Judeţean a lucrat, cum se spune „ca la carte”, dispunând în repetate rânduri autorizarea cu titlu provizoriu a unor activităţi de supraveghere tehnică (audio, video sau prin fotografiere) a tuturor celor vizaţi. Sunt probe de netăgăduit, care toate întăresc ideea de grup organizat, aşa cum este el prevăzut de lege. Repetăm ceea ce am menţionat în prima marte a materialului nostru: au fost trimişi în judecată în stare de libertate Zavera Gigi Vadic zis „Gigioc”, Cimpoeru Ioneluş, Barbu Florinel zis „Skială”, Sorin Stelian zis „Bobo”, Tudor Cătălin Viorel zis „Fluture”, Coandă Marian Irinel zis „Charlie”, Băloiu Alexandru Grigore zis „Gore”, Mitre Cantemir Ştefan zis „Fane Vitamină”, Roşianu Gigel, Ion Ilie zis „Ilie Puşcărie”, Trandafir Fănel zis „Cimino”, Gârniţă Marian Gabriel, Ilinca Mocofan Savu Ovidiu, Braieşter Sorin Mircea, toţi pentru un cumul de infracţiuni (grup de cirmă organizată, infracţiuni de şantaj, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice, port fără drept a armelor albe şi de foc ş.a.m.d.). Fără nici un fel de concluzie: fie am făcut prea puţin, fie am făcut-o lată, ceva anume a întârziat sau a blocat evoluţia spiritului comunitar, lăsându-i pe mulţi craioveni pradă unor „asasini economici”, de fapt nişte interlopi grobieni, care au folosit ca metodă de convingere, sistematic, pumnul şi parul, incendierea de bunuri personale, ziua în amiaza mare. Atinsesem apogeul devastator al unei formule simulate de viaţă democratică. Bilanţul şi nu altceva, nu mai contează. Ceea ce contează, nu în măsura dorită, este siguranţa, liniştea şi onoarea noastră. În această zonă ne lămurim dacă suntem apţi, sau, dimpotrivă, avem probleme de nemărturisit. Principala piesă a memoriei sociale rămâne ipocrizia.