Ispita de a fi mai puţin riguroşi!

0
434

masaIeromonahul Savatie BaÅŸtovoi – călugăr, eseist, poet, romancier interesant, scriitor basarabean de referinţă – care vieÅ£uieÅŸte la mânăstirea Noul NeamÅ£, din satul ChiÅ£cani, din Transnistria, exprimă pe site-ul rucodelie.ro o cugetare, cu care trebuie să fim de acord: sintagmele “PaÅŸte Fericit” sau “Sărbători Fericite” sunt noutăţi ale lumii în care trăim, fericirea derivând, între altele, într-o astfel de accepÅ£iune, dintr-o masă bogată, o revedere a neamurilor ÅŸ.a.m.d. Urările respective nu se găsesc în istoria de peste 2.000 de ani a creÅŸtinismului. Eruditul ieromonah, care a condus revista de spiritualitate ortodoxă “Ekklesia” ÅŸi a predat la Seminarul Teologic din ChiÅŸinău, opinează că e necreÅŸtineÅŸte să converteÅŸti un eveniment atât de nelumesc cum e ÃŽnvierea lui Hristos într-un prilej de îmbuibare ÅŸi petrecere. “PaÅŸtele Domnului, aÅŸa cum se cântă în Canonul ÃŽnvierii, este trecerea din moarte la viaţă ÅŸi de pe pământ la cer. Este de la sine înÅ£eles că trecerea prin patimă ÅŸi moarte nu poate fi fericită ÅŸi numai ÃŽnvierea este prilej de bucurie. ÃŽn accepÅ£iunea creÅŸtină fericirea este o stare de graÅ£ie, condiÅ£ia sfinÅ£ilor, încununarea virtuÅ£ilor, răsplata veÅŸnică, creÅŸterea întru asemănarea cu Hristos“. ÃŽnclinăm să fim mai puÅ£in riguroÅŸi decât ieromonahul Savatie BaÅŸtovoi ÅŸi o să ne justificăm demersul. Cheful autohton are totuÅŸi câteva merite, deloc neglijabile: mai întâi semnalează euforic prezenÅ£a însăşi a sărbătorii. Dimensiunea comunitară e sporită, jubilaÅ£ia are prestigiu imens. Pentru câteva zile participăm cu toÅ£ii, ceea ce nu ni se întâmplă rar, de-a dreptul, la un crez comun, dincolo de opÅ£iunile de conjunctură ale fiecăruia. Pe scurt, nu e rău că se stă la masă ÅŸi tipul acesta de comportament, implicând ÅŸi o anume socializare, o bucurie împărtăşită, o cordialitate fie ÅŸi superficială sau pasageră, nu este cu adevărat reprobabil. Dreptate incontestabilă are, totuÅŸi, părintele Savatie BaÅŸtovoi atunci când vizează subtonul de impostură, falsul discursului despre credinÅ£a omului simplu ÅŸi despre Iisus Hristos. O pastiÅŸare fără har a stilului Petre Å¢uÅ£ea, prin absenÅ£a cu desăvârÅŸire a smereniei, din orice tip de vorbire. De la Hristos încoace creÅŸtinii îşi spun “Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul ÅŸi a deschis Cerurile. A spune “Hristos a înviat” ÅŸi a răspunde “Adevărat a înviat” este adevărata mărturisire de credinţă, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii. Asta ne povăţuieÅŸte pe un ton sincer Savatie BaÅŸtovoi. Care ne mai spune “Nu vă temeÅ£i ÅŸi nu vă ruÅŸinaÅ£i să spuneÅ£i “Hristos a înviat!” – “Adevărat a înviat!”. Desigur, dacă aveÅ£i această convingere.

Hristos a înviat!  Fiţi fericiţi!