Ispita de a fi mai puţin riguroşi!

0
138

masaIeromonahul Savatie Baştovoi – călugăr, eseist, poet, romancier interesant, scriitor basarabean de referinţă – care vieţuieşte la mânăstirea Noul Neamţ, din satul Chiţcani, din Transnistria, exprimă pe site-ul rucodelie.ro o cugetare, cu care trebuie să fim de acord: sintagmele “Paşte Fericit” sau “Sărbători Fericite” sunt noutăţi ale lumii în care trăim, fericirea derivând, între altele, într-o astfel de accepţiune, dintr-o masă bogată, o revedere a neamurilor ş.a.m.d. Urările respective nu se găsesc în istoria de peste 2.000 de ani a creştinismului. Eruditul ieromonah, care a condus revista de spiritualitate ortodoxă “Ekklesia” şi a predat la Seminarul Teologic din Chişinău, opinează că e necreştineşte să converteşti un eveniment atât de nelumesc cum e Învierea lui Hristos într-un prilej de îmbuibare şi petrecere. “Paştele Domnului, aşa cum se cântă în Canonul Învierii, este trecerea din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. Este de la sine înţeles că trecerea prin patimă şi moarte nu poate fi fericită şi numai Învierea este prilej de bucurie. În accepţiunea creştină fericirea este o stare de graţie, condiţia sfinţilor, încununarea virtuţilor, răsplata veşnică, creşterea întru asemănarea cu Hristos“. Înclinăm să fim mai puţin riguroşi decât ieromonahul Savatie Baştovoi şi o să ne justificăm demersul. Cheful autohton are totuşi câteva merite, deloc neglijabile: mai întâi semnalează euforic prezenţa însăşi a sărbătorii. Dimensiunea comunitară e sporită, jubilaţia are prestigiu imens. Pentru câteva zile participăm cu toţii, ceea ce nu ni se întâmplă rar, de-a dreptul, la un crez comun, dincolo de opţiunile de conjunctură ale fiecăruia. Pe scurt, nu e rău că se stă la masă şi tipul acesta de comportament, implicând şi o anume socializare, o bucurie împărtăşită, o cordialitate fie şi superficială sau pasageră, nu este cu adevărat reprobabil. Dreptate incontestabilă are, totuşi, părintele Savatie Baştovoi atunci când vizează subtonul de impostură, falsul discursului despre credinţa omului simplu şi despre Iisus Hristos. O pastişare fără har a stilului Petre Ţuţea, prin absenţa cu desăvârşire a smereniei, din orice tip de vorbire. De la Hristos încoace creştinii îşi spun “Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul şi a deschis Cerurile. A spune “Hristos a înviat” şi a răspunde “Adevărat a înviat” este adevărata mărturisire de credinţă, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii. Asta ne povăţuieşte pe un ton sincer Savatie Baştovoi. Care ne mai spune “Nu vă temeţi şi nu vă ruşinaţi să spuneţi “Hristos a înviat!” – “Adevărat a înviat!”. Desigur, dacă aveţi această convingere.

Hristos a înviat!  Fiţi fericiţi!