Cu milioane de români plecaţi afară / Actuala schemă administrativ-teritorială forţează legea

Câţi români lucrează peste hotare este o întrebare la care nimeni nu dă un răspuns categoric. Este şi imposibil. Cei recenzaţi legal reprezintă doar o mică parte a icebergului demografic, care s-a rupt din trunchiul social autohton. Pe acest fundament al realităţii interne ne punem firesc întrebarea dacă numărul actual al satelor, comunelor şi oraşelor mai este oportun şi pliat pe nevoile administrative curente. Fenomenul exodului forţei de muncă nu are asemănare în istoria recentă a României, iar satele doljene – şi nu numai – unde nici fum nu mai iese pe coşurile caselor dau fotografia crudă a prezentului. Înfiinţarea, în 2004, a altor 12 noi comune doljene a fost un efort bugetar masiv, iar, în prezent, cheltuielile administrative par de-a dreptul inutile.

Discutăm în această perioadă şi, de altfel, de ceva ani încoace, de o mai bună gestionare a resurselor bugetare. Nimic deplasat în acest demers. Totuşi, că structurile de ordine internă şi de aplicare a legislaţiei au „muniţie” din plin din partea celor care prestează în sectorul public, în special cel al administraţiei publice centrale şi locale, este un fapt omniprezent şi are toate şansele să rămână aşa, multă vreme de acum încolo. Nu mai revenim la teoriile pertinente ale unor specialişti în Intelligence, care punctează, ori de câte ori este cazul, că fenomenul corupţiei este un flagel, care consumă resurse consistente şi încetineşte procesul de modernizare a României. Că e greu de înţeles pentru omul de rând cum este permisă accederea în funcţii de demnitate publică a unor personaje asupra cărora plana suspiciunea sau erau deschise dosare penale este un alt nod gordian al istoriei actuale.

Peste aceste realităţi contradictorii se suprapune una care va degenera, în următoarele decenii, într-o reală bombă demografică. Este cazul exodului de forţă de muncă din România către state europene sau, mai nou, către SUA, unde grupări organizate se ocupă cu cerşetoria. Cine credea că tineri, şi din comunele doljene, până mai ieri, mucioşi, acum sunt în „State şi fac bani”. Ce să-i faci, lumea se schimbă repede. Adaptarea e cuvântul de ordine, iar supravieţuirea e motto-ul!

Cu mic, cu mare … se vrea „afară”!

Satele şi comunele din Dolj sunt şi ele atinse de fenomenul depopulării. Statisticile pe care le prelucrează specialiştii sunt elocvente. De la an la an, lucrurile se înrăutăţesc. De la cei de etnie rromă, ce muncesc în agricultura iberică, la muncitorii în construcţii din Italia, şi până la rezidenţii de la Medicină, care au plecat „afară”, fără să mai privească înapoi, Doljul primeşte o lovitură puternică în plan demografic. Şi, ca să fim realişti până la capăt, putem face un exerciţiu de onestitate încercând o banală verificare pe platforma Facebook. Oare câţi dintre foştii colegi de gimnaziu, liceu şi chiar facultate mai sunt în Craiova sau măcar la 300-400 km de acest municipiu? Răspunsul se subînţelege şi demoralizează prin francheţe.

„Toate şansele” să prindem Evul Mediu

Pornind de la aceste argumente ne punem întrebarea dacă actuala structură administrativ-teritorială a Doljului, şi de altfel, a întregii ţări, mai este conformă cu realitatea. Resursele bugetare alocate pentru a întreţine 378 de sate, 104 comune, 4 oraşe şi 3 municipii sunt, acum, aceleaşi ca atunci când populaţia Doljului se apropia de 800.000 de locuitori. Dacă nu chiar mai mari. Potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Statistică a judeţului Dolj, în perioada interbelică, mai precis la 1930, populaţia Doljului era de 533.872 de persoane, cu o densitate de 72 loc./kmp. După opt decenii, la recensământul din 2011, Doljul are 660.544 de locuitori şi o densitate de 89,1 loc./kmp. Rezultă că, în prezent, după 80 de ani, judeţul Dolj a ajuns să mai aibă cu 126.672 locuitori mai mult decât în epoca interbelică! Să mai punctăm că vârful demografic a fost atins imediat după evenimentele din 1989, când, la recensământul din 7 ianuarie 1992, Doljul avea 762.142 de locuitori, iar densitate ajunsese la 102,8 loc./kmp. Iar trendul actual dacă mai continuă aşa, nici nu trebuie să ne mai face griji, că nu prindem Evul Mediu!

Doljul a cunoscut în 2004 cea mai mare creştere a numărului de comune nou-înfiinţate. Nu mai puţin de 12. Fără buget propriu, fără sedii pentru poliţişti, fără clădiri amenajate ca sediu de primărie, dar cu o organigramă precisă: primar, viceprimar, secretar, casier, agent agricol, asistent social, operator de rol agricol, paznic, acestea au însemnat o presiune bugetară imensă la acea dată. Sursele de autofinanţare sunt, şi acum, insuficiente, cu 2-3 căsătorii anuale, tot atâtea naşteri, cu investiţii locale jenant de reduse, comunele doljene, sau unele dintre acestea, sunt departe de ceea ce ar trebui să reprezinte şi să ofere ca formă administrativ-teritorială.

Schema teritorială poate fi modificată

Cadrul legal actual al amenajării teritoriului este dat de Legea nr. 351 din 6 iulie 2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. Aceasta precizează la art. 2 că: “reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri”.

Tot această lege instituie la art. 4 alin. 2: “Pentru a permite accesul la fondurile structurale acordate de Uniunea Europeană comunelor în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie, (…), Guvernul încurajează unificarea administrativă a câte două sau mai multe dintre aceste comune care sunt învecinate, la inițiativa autorităţilor administraţiei publice locale şi ca urmare a voinţei exprimate prin referendum local de către populaţia din comunele interesate. Guvernul sprijină declararea de municipii noi, dacă situaţia economică şi socială a zonei va fi favorizată de acest fapt, prin unificarea unuia sau mai multor municipii cu unul sau mai multe oraşe şi/sau mai multe comune din imediata vecinătate, în limitele aceluiaşi judeţ, pe baza hotărârilor adoptate în acest sens de consiliile locale implicate, ca urmare a acordului populaţiei din unităţile administrative teritoriale respective, exprimat prin referendumurile locale desfăşurate în condiţiile legii.” Greu de crezut că, fără o decizie politică fermă, se va putea ajunge vreodată la a diminua cheltuielile publice în aria unor primării, care nu mai au obiectul muncii.

Dezvoltarea locală, apanajul jongleriilor cu banul public

Ordonanţa nr. 19 din 28 iulie 2015 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, precum şi unele măsuri de corelare legislativă se referă tocmai la Programul naţional de dezvoltare locală. Acesta are ca obiectiv general echiparea unităţilor administrativ-teritoriale cu toate dotările tehnico-edilitare, de infrastructură educaţională, de sănătate şi de mediu, sportivă, social-culturală şi turistică, administrativă şi de acces la căile de comunicaţie, în conformitate cu reglementările cuprinse în Planul de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, aprobat prin Legea nr. 351/2001, pentru creşterea accesabilităţii la resurse şi a calităţii vieţii pentru toţi locuitorii României. Ce exprimare suavă!

Or, în sate şi comune care nu mai ai unităţi sanitare, şcolile sunt zăvorâte, serviciile sociale se restrâng din cauze naturale – decese sau prin reglementări restrictive ale condiţiilor de a fi beneficiar, nu prea mai vedem unde este oportunitatea unor obiective de investiţii noi. Şi ne gândim la cele de genul terenurilor de sport în comune cu populaţia trecută de 55 de ani, târgurilor în sate unde mai sunt câteva capete de animale, căminelor culturale unde nu mai calcă picior de adolescent, amenajări de trotuare, ale căror borduri parcă ar avea termenul de valabilitate al îngheţatei. Că se fac comisioane pe baza acestor “investiţii”, o probează descinderile periodice ale organelor de anchetă.

Prin Legea nr. 84/2004 pentru înfiinţarea unor comune, în Dolj au fost create 12 comune: Catane, Cârcea, Cârna, Coţofenii din Faţă, Dobroteşti, Galiciuca, Ghidici, Ghindeni, Întorsura, Pleşoi, Rojişte, Tălpaş. Firesc, au apărut şi 23 de noi sate componente. Şi, asta în timp ce populaţia tot scade!