Interesantă, de-a dreptul vizita liderului republicanilor francezi, ex-preşedintele Nicolas Sarkozy, un pro-american convins, la Moscova. În faţa viitorilor tineri diplomaţi ai Rusiei, reuniţi ieri în amfiteatrul universităţii moscovite MGIMO, Nicolas Sarkozy s-a dovedit o voce distonantă, faţă de aceea a diplomaţiei franceze, deşi de la palatul Elysee s-a spus că nu are nici un mandat să vorbească în numele Franţei, Francois Hollande subliniid chiar că “Rusia nu este aliatul Franţei în Siria”. Suspectat de actuala putere de la Paris, de promovare unei diplomaţii paralele, încă înaintea sosirii la Moscova, unde l-a întâlnit pe Vladimir Putin, liderul republicanilor francezi a cerut Rusiei “respectarea dreptului şi cooperări şi nu privilegierea forţei şi confruntărilor în relaţiile internaţionale”. “Destinul Rusiei este acela de mare putere mondială şi nu regională. Dar acest statut implică responsabilităţi”, a declarat şeful opoziţiei franceze. Flatând umoarea patriotică a auditoriului său -studenţi care se pregătesc pentru meseria de diplomaţi- , Nicolas Sarkozy a avertizat asupra tentaţiei de cedare la excesul de încredere în sine. Aluzie evidentă la Ucraina, unde Rusia este acuzată de susţinerea unei insurecţii armate în Donbas, şi la Siria, unde Moscova se vede suspectată de susţinerea făţişă, altminteri declarată, a lui Bashar al-Assad, în lupta contra Daech. Nicolas Sarkozy a cerut Moscovei şi Washingtonului unirea forţelor în cadrul Coaliţiei internaţionale, spre a lovi Statul Islamic cu prioritate şi a menaja opoziţia siriană naţionalistă. “Nici o reconciliere naţională nu se va putea face în jurul lui Bashar al-Assad”, a invocat liderul republicanilor, fiindcă preşedintele sirian poartă responsabilitatea morţii a peste 250.000 de compatrioţi. Un acord definitiv privind viitorul Siriei, exclude menţinerea la putere a liderului de la Damasc şi despărţirea de acesta nu constituie o condiţie în deschiderea negocierilor. Turcia, un opozant al lui Bashar al-Assad, cu Arabia Saudită, s-au declarat deja pregătite de menţinerea provizorie la putere a liderului de la Damasc. Discuţiile dintre Washington, Ryiad, Ankara şi Moscova de la Viena, de astăzi, cu Iranul, Egiptul, Germania, UE şi Franţa, într-o altă rundă, pe chestiunea siriană, atrag atenţia. Pe dosarul ucrainian, Nicolas Sarkozy a păstrat linia diplomaţiei franceze: respectarea integrală a acordurilor de la Minsk, care în litera lor prevăd o revenire a suveranităţii Kievului asupra frontierei orientale cu Rusia. Pledând în favoarea ridicării progresive a sancţiunilor economice, într-o perspectivă apropiată, Nicolas Sarkozy s-a arătat mai puţin prudent decât Berlinul şi Parisul, el afirmând cu glas tare, ceea ce se murmură la Paris. De altfel, Nicolas Sarkozy a dejunat cu reprezentanţii antreprizelor franceze în Rusia, care au cerut ridicarea sancţiunilor fără condiţii. O afirmaţie reiterată a lui Nicolas Sarkozy a vizat Schengenul, care în opinia sa este… terminat. Vizita la care ne referim survine într-un moment în care Moscova nu prea discută cu Parisul, în urma “contenciosului” legat de livrarea navelor Mistral, dar şi din alte motive. La reuniunea de la Viena, cu participarea şefilor diplomaţiilor din SUA, Rusia, Arabia Saudită şi Turcia, reprezentantul Franţei lipseşte. Vexant. Poziţia franceză este diametral opusă celei ruse: despărţirea de Bashar al-Assad este condiţia sine qua non a rezolvării crizei siriene. Dar Nicolas Sarkozy a denunţat poziţia intransigentă a lui Francois Hollande, opinând că “este o gravă eroare în a crea condiţii propice unui nou război rece cu Rusia”. Substratul tactic al acestei vizite, dincolo de mediazizarea ei, în perspectiva obsedantelor alegeri prezidenţiale din 2017, deşi rămâne de văzut dacă Nicolas Sarkozy va câştiga “primarele”, nu poate fi legat decât de interesele economice ale Parisului. Şi Nicolas Sarkozy ştie bine că pierderea pieţei ruseşti pentru industria agro-alimentară franceză, de pildă, are costuri mari. Cunoscându-se bine cu Vladimir Putin, din 2008, când s-a erijat într-un mediator între Tbilisi şi Moscova, Nicolas Sarkozy va încerca să-l convingă pe liderul de la Kremlin, în abandonarea lui Bashar al-Assad, în schimbul altor avantaje. Care sunt acelea, nu se spune, dar se bănuieşte.
