Deja preşedinte al PSD, desemnat recent prin votul tuturor membrilor partidului, Liviu Dragnea îşi doreşte la Congresul de mâine, potrivit propriilor declaraţii, validarea unei echipe de conducere cu cât mai multe figuri noi, care eventual să nu fi făcut parte din anturajul lui Victor Ponta. Din februarie 2010, când “micul Titulescu”, cum îl alintase Adrian Năstase, îl devansa pe Mircea Geoană cu… 75 de voturi, în teribila confruntare de la Romexpo, pentru conducerea partidului, au trecut ani buni. Atunci, liderul de acum al PSD, desemnat secretar general cu 871 de voturi, se aflase în dimineaţa Congresului în echipa lui Mircea Geoană, adică filialele care îl sprijineau pe acesta aveau sarcina expresă să-l voteze şi pe Liviu Dragnea, dar în timpul zile “şi-a aranjat ploile” şi cu Victor Ponta, figurând astfel pe ambele liste. Cu fundul “în două luntrii”, cum se spune, s-a orientat bine, în acea împrejurare. În fine, cum un candidat, cu şanse reduse, precum Cristian Diaconescu, şi-a anunţat retragerea, exprimându-şi opţiunea pentru alegerea Mircea Geoană, s-au jucat cărţi interesante. Considerându-se “un preşedinte enervant de tânăr”, Victor Ponta declara după victoria obţinută că “nici cei din PDL nu vor putea dormi foarte bine în perioada următoare“. A avut dreptate doar parţial. Acum, cu popularitatea afectată de scandalul cu justiţia, combustibilul politic şi emoţional este deja “pe roşu”. Iar partidul se află în situaţia de captiv. Delegaţii, peste 800 la număr, la Congresul PSD de duminică, vor alege, 14 vicepreşedinţi, un preşedinte executiv, şi numele deputatului Valeriu Zgonea este dat ca cert, deşi nu sunt excluse surprizele de ultim moment. Altminteri fireşti. Nume cunoscute, avansate pe lista vicepreşedinţilor, sunt cele ale primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, care vizează funcţia de prim-vicepreşedinte, inexistentă până acum în statut, şi senatorul Mihai Fifor, liderul grupului PSD de la Senat. Prin instituirea interdicţiei cumulului de funcţii, la nivel local şi central, sunt create premizele unor nemulţumiri, cel mai vocal arătându-se deja preşedintele PSD Vrancea, Marian Oprişan. Această decuplare a aleşilor locali, cu funcţii de partid, de la conducerea centrală este “o schimbare” inedită, fără precedent, din 1990. Liviu Dragnea se arată aproape sigur pe proiectul său, care îl include şi pe universitarul clujean Vasile Dîncu “într-o poziţie-cheie”, cum s-a exprimat la conferinţa judeţeană a PSD Cluj, în perpectiva noului ciclu politic ce începe anul viitor. Un Congres al unui partid, aflat la guvernare, în cazul PSD, este un moment de referinţă, de bilanţ, dar şi de privire spre… imediat. Am spune că şi un moment de rutină. Cert este însă faptul că Liviu Dragnea, suficient de abil, cu destule calităţi organizatorice, caută o rebranduire a partidului în tentativa dobândirii unei alte percepţii publice şi dincolo de nemulţumirile exprimate deja, sau care vor fi exprimate mâine, nimic nu îl mai poate întoarce din drum. Debranşarea multor figuri politice, care au făcut parte din echipa lui Victor Ponta, poate avea subînţelesurile ei, chiar dacă la nivel declarativ, “prietenia” celor doi rămâne statornică. Adept al consensului politic, fără apetenţă pentru conflictele politice lipsite de miză, interminabile, Liviu Dragnea vizează o schimbare de paradigmă politică în partid. Fără a reprezenta “soluţia ideală”, prin problemele pe care le are cu justiţia, este clar că încearcă “o despărţire” amiabilă, nemărturisită, de mandatul predecesorului său.
