Premierul României Victor Ponta nu este la fel de vocal, precum omologul său maghiar Victor Orban, care agitând spectrul unei invazii a provocat, deunezi, la Uniunea Europeană o polemică aprinsă pe incompatibilitatea dintre Europa şi Islam. Fără vorbe de prisos şi fără a lăsa impresia că este conectat la tensiunea şi spiritul umanitar de care sunt animaţi principalii lideri ai Europei, Victor Ponta a pronunţat cifra de 1.500 de imigranţi, pe care i-ar putea „accepta” România. Liviu Dragnea, preşedintele interimar al PSD, după ce a vizitat imigranţii din gara Budapesta, s-a declarat îngrijorat de situaţie şi a spus că nu vrea să vadă aşa ceva pe străzile Capitalei. Cum s-ar spune, dacă tăceau… filosofi rămâneau. Fiindcă iată cum stau lucrurile: România ar urma să primească peste 6.300 de solicitanţi, conform unei noi scheme de cote stabilită de Comisia Europeană, dar Jean Claude Juncker urmează să prezinte, miercuri, noile propuneri. Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca sunt scutite de la politica de azil. După o noapte de discuţii, între liderii marii coaliţii germane aflată la putere, guvernul condus de Angela Merkel are acum un plan de urgenţă ce trebuie adoptat până la sfârşitul lunii. „Ceea ce trăim este ceva care va continua în anii următori”, a spus cancelarul german într-o conferinţă de presă, la care a participat şi vice-cancelarul Sigmar Gabriel, liderul SPD. Germania se pregăteşte să acorde azil la circa 800.000 refugiaţi, în principal sirieni. Efortul financiar este imens: un miliard euro pentru 2015 şi 6 miliarde euro pentru 2016, sumă împărţită astfel: 3 miliarde de la guvern şi 3 miliarde de la comune şi regiuni. Berlinul va acorda facilităţi procedurale preluând de la frontieră inclusiv kosovari, albanezi, muntenegreni, sârbi, prin aportul a peste 3.000 de poliţişti angajaţi suplimentar pentru aplicarea planului de măsuri pomenit. Se spune că imigraţia masivă surmontează declinul demografic, şi reprezintă o oportunitate pentru Germania, care primeşte „cu braţele deschise” pe refugiaţi. Devenind astfel un pământ al speranţei şi oportunităţii. Toată această nouă strategie a Berlinului lasă liderii europeni cu gura căscată. Franţa, cât de asiduu se doreşte aliatul Germaniei, rămâne în expectativă la generozitatea excesivă probată de Berlin, mai ales că potrivit ultimului sondaj de opinie „Odoxa” pentru Le Parisien, 55% dintre francezi nu sunt de acord cu primirea de refugiaţi. Ieri, în tradiţionala conferinţă de presă, Francois Hollande, a pronunţat de 13 ori expresia „Il faut faire des choix”, accentând faptul că primirea de refugiaţi se înscrie în cadrul unui mecanism obligatoriu şi permanent al spaţiului Schengen şi cel mai important termen este „obligatoriu”. S-a făcut trimitere la evenimentele care lovesc la porţile conştiinţei noastre: atacul din trenul de mare viteză Talys, distrugerea Palmyre şi fotografia şoc cu micuţul Aylan Kurdi, pe plaja Bodrum din Turcia. Imigraţia face parte din istoria umanităţii, dar ceea ce avem în prezent îi dă dreptate mai degrabă premierului Victor Orban care spunea „astăzi vorbim de câteva sute de mii, anul viitor vom discuta de milioane, şi în final ne vom trezi în minoritate pe propriul nostru continent”. Tiradele sale despre o Europă creştină au avut susţinere în tabăra cehă, slovacă şi poloneză, aşa-zisul grup de la Vişegrad. I-a replicat, destul de interesant, luxemburghezul Jean Asselborn, ministrul afacerilor de externe: „Germania face ceea ce impune morala şi dreptul (…). Dacă Victor Orban este creştin atunci Kim Il Sun (ex-dictatorul nord-coreean) este de asemenea”. Repartizarea echitabilă de refugiaţi întâmpină dificultăţi şi alături de Victor Orban, şefii de guvern ceh, slovac şi polonez şi-au reiterat, la Praga, opoziţia pentru cotele iniţiate de UE, opinând pentru controlul frontierelor, lupta contra călăuzelor şi amenajarea de centre de primire în fiecare ţară. Dacă la Budapesta guvernul este conservator, la Praga şi Bratislava se află la putere social-democraţii, iar la Varşovia centriştii. Situaţia a devenit teribil de delicată, şi Franţa a anunţat, prin vocea preşedintelui Francois Hollande, că va prelua 24.000 de refugiaţi. Uniunea Europeană chiar se găseşte într-un moment de cumpănă şi dacă Berlinul dă ora exactă, la Londra nu se ţine seama de ea, ceea ce ştiam (vineri, David Cameron a deblocat un ajutor de 137 milioane euro pentru a face faţă crizei umanitare), şi mai nou au apărut şi alte „centre de frondă”, deocamdată imune la propunerea franco-germană de instituire a unui sistem european de azil unificat.
