În afara unui sentiment de deplină gratitudine faţă de isprava echipei lui Sorin Cârţu şi Emil Săndoi, de a se plasa avantajos, peste toate aşteptările, în clasamentul Ligii I, nu văd ce s-ar mai putea spune. Nu rămânem capsaţi la această minune, dar parcă suntem într-o poveste de Jules Verne, scriitorul acela paralizat, într-un cărucior, drag copilăriei noastre, care scria romane ştiinţifico-fantastice, mergând cu mintea şi imaginaţia până la Lună, la Cosmos, în America şi adâncurile mării. Şi făcea ocolul pământului în 80 de zile. Şi minunea, fiindcă de aşa ceva este vorba, a survenit după o situaţie nu doar mirobolantă, cât descumpănitoare, când nu era recomandabil să faci pe deşteptul, nici să vorbeşti prea multe. Că oricum nu o nimereai. Era o confuzie în tot ceea ce se petrecea în jurul nostru, potenţată de taberele „pro” şi „contra”, care aşteptau nu să stea de vorbă pentru a-şi spune lucruri interesante, ci pentru altceva, eventual răfuieli pătimaşe. Ori, şi pe acest teren, cu altă destinaţie, Sorin Cârţu şi Emil Săndoi au repurtat cu tact o mare izbândă, imensă chiar, potolind toate spiritele. Şi ajungând aici, găsim decent şi convingător, deplin logic, manifestul către mass-media al www.craiovamaxima.ro, „cea mai mare comunitate online” a suporterilor din Bănie. Şi vin în minte, versurile cam prozaice, de această dată, ale poetului Adrian Păunescu, după dubla izbândă cu Leeds United – prima reprezentantă a Albionului scufundată de o echipă românească, în competiţiile europene intercluburi: „Oltenaşi, să fim uniţi/Că noi am trecut de Leeds”. Prozaice, neprozaice, versurile aveau simbolistica lor, fiindcă până la „momentul Leeds”, derulat pe mandatul lui Tinel Stănescu, Dumnezeu să-l odihnească, veneau echipele insulare în România ca în Malta şi, sub 4-5 goluri, în poarta alor noştri, nu se potoleau. Şi plecau în viteză spre casă, fără a mai pierde vremea sub „luxoasele” noastre duşuri. Şi istoria pe valuri a fotbalului din Bănie a curs, cum bine se ştie, chiar dacă nu poţi trăi doar din amintiri, oricât de vii ar fi acestea. O echipă a Craiovei, cum este Universitatea, nu poate avea pizmaşi în rândul suporterilor săi. Poate avea critici, cum se întâmplă peste tot. Dar una-i una şi alta-i alta. La capătul unui sezon fotbalistic greu de uitat, nu putem decât saluta tot ce s-a întâmplat şi lângă aportul destoinicilor Cârţu-Săndoi, al jucătorilor, îl adăugăm şi pe cel al suporterilor. Şi să nu omitem, ar fi o greşeală impardonabilă, conducerea clubului. Craiova nu luptă pentru supravieţuire şi, din fapte eterne, suporterii săi şi-au extras înţelepciunea, regăsită în mesajul de pe site-ul amintit, www.craiovamaxima.ro, de bună calitate.
