Cupa Mondială: Optimile au bătut recordul de prelungiri şi lovituri de departajare

0
320


Niciodată, în cele 19 ediţii precedente ale Cupei Mondiale, optimile de finală n-au avut atâtea prelungiri, cinci la număr, din care două au necesitat lovituri de departajare. Recordul din 1990 a căzut. La Mondialul italian (1990) patru optimi de finală au avut nevoie de încă 30 de minute, timp suplimentar. Adică prelungiri. Atunci Iugoslavia (2-1contra Spaniei), Anglia (1-0 contra Belgiei), Camerunul (2-1 contra Columbiei) şi Irlanda (0-0, 5-4 după loviturile de departajare cu România) au promovat în sferturile de finală. Cu cinci întâlniri care au necesitat câte 120 de minute fiecare, Mondialul brazilian devine un nou punct de reper statistic al suspansului ce animă acest nivel al competiţiei. Încă o remarcă: de această dată, echipele calificate în urma optimilor, fără prelungiri, sunt minoritare (3) – Columbia (2-0 contra Uruguay), Olanda (2-1 contra Mexic) şi Franţa (2-0 contra Nigeria). A mai fost bătut un record în sensul că două optimi s-au decis în urma loviturilor de departajare: Brazilia-Chile (1-1, 3-2 d.p.) şi Costa Rica- Grecia (1-1, 5-3 d.p.). Trei sfertfinaliste, Argentina, Germania şi Belgia, au avut nevoie de prelungiri (1-0 contra Elveţiei, 2-1 contra Algeriei, respectiv 2-1 contra SUA). În aceste circumstanţe, trebuie avut în vedere “timpul de recuperare”, pentru fiecare din echipele calificate în sferturile de finală, şi nu e vorba numai de o recuperare fizică, cât mai ales de una psihică, încărcătura fiind maximă din acest punct de vedere. Fireşte, toate împerecherile pentru următoarea fază a competiţiei sunt echilibrate, dar una dintre ele are un iz aparte şi este vorba de Franţa-Germania, rememorată fiind o partidă intrată în legendă, disputată la Sevilla, în urmă cu 32 de ani, la Mondialul din 1982. Este vorba de o partidă în care Harald Schumacher a comis un adevărat atentat asupra lui Patrick Battiston, transportat direct la spital, pentru ca la loviturile de departajare fundaşul Maxime Bossis să rateze ultimul penalty (victorie germană: 3-3, 5-4 d.p.). Patru ani mai târziu, la 25 iunie 1986, la Guadalajara, RFG învingea încă o dată Franţa (2-0) prin golurile lui Brehme (min. 9) şi Voller (min. 89). Fantoma anilor ’80 încă îi urmăreşte pe francezi chiar dacă în meciuri amicale, la nivel statistic, nu stau deloc rău.