Mai întâi, marţi, 22 august a.c., cu exact o lună înaintea alegerilor legislative din Germania, cancelarul Angela Merkel, care se pregăteşte pentru obţinerea celui de-al treilea mandat, a făcut referiri, la un miting electoral organizat la Rensburg, la eroarea admiterii Greciei în zona euro, pe motivul subminării stabilităţii monedei unice. Social-democraţii (SPD), bineînţeles, au respins această teză, deşi lor li s-a reproşat „fundamentarea greşită”. „Grecia nu ar fi trebuit admisă în zona euro”, a declarat Angela Merkel, în aplauzele asistenţei. Criza zonei euro şi factura pe care trebuie să o plătească contribuabilul german au devenit temă de campanie electorală, una considerată în general cam plictisitoare şi lipsită de dezbatere. Totul a început după ce ministrul de Finanţe, Wolfgang Schauble, a admis, în timpul unei întruniri electorale, că Grecia va avea nevoie de mai mult ajutor internaţional. „Ei bine, da! Schauble a confirmat ceea ce toată lumea presimte”, a titrat „Bild”, cel mai citit cotidian al Germaniei, totdeauna pregătit să aducă reproşuri ţărilor din zona euro, în criză, care ameninţă contribuabilii celei mai sănătoase economii a europene, principalul contributor la ajutoarele de tot felul. Pentru opoziţie – social-democraţii şi Verzii – această mărturisire a unuia dintre fidelii doamnei Merkel a picat „la fix”. Numai că Peer Steinbruck a apreciase că Europa de Sud are nevoie de un „plan B”, asemănător unui Plan Marshall, idee care nu a convenit inclusiv susţinătorilor săi. Mai ales că într-un interviu pentru hebdomadarul „Spiegel”, Sigmar Gabriel, preşedintele SPD, declarase că intrarea Greciei în zona euro a fost o eroare. De această cacofonie între cele două partide politice principale profită grupurile mici şi mai ales cele antieuropene. Chiar dacă, în continuare, cancelarul se bucură de o popularitate excepţională, ceea ce presupune că germanii apreciază gestionarea crizei monedei unice şi faptul că au cel mai mic şomaj (5,3%) din UE, devansând Luxemburgul (5,7%) şi Malta (6%). Şi asta în condiţiile în care, la nivelul zonei euro, şomajul s-a stabilizat ieri, 30 august, potrivit oficiului european de statistică, Eurostat, la 12,1%. De mai multe luni, Angela Merkel îl devansează în sondaje pe Peer Steinbruck, fostul său ministru de Finanţe între 2005 şi 2009, în guvernul „marii coaliţii”. Cu toate acestea, fostul cancelar SPD Gerhard Shroeder, perdant în faţa Angelei Merkel la legislativele din 2005, retras în campania actuală, a denunţat marea „minciună” a Angelei Merkel. „Aceasta procedează precum cancelarul Helmuth Kohl, care promisese că reunificarea Germaniei nu va costa nimic”, a intervenit preşedintele SPD, Sigmar Gabriel. „Veţi vedea ce se va întâmpla”, a mai spus el. Între timp, conservatorii (Uniunea Creştin Democrată/ Uniunea Creştin Socială), adică CDU şi CSU, au încercat să stingă focul aprins de Wolfgang Schauble. Încât liderii CSU au precizat că al treilea program de ajutor pentru Atena va fi mult mai modest decât precedentele două. Angela Merkel s-a limitat la a spune că nici o decizie privind un nou ajutor nu va fi luată până anul viitor. Şi, mai mult, exclude o ştergere a datoriei greceşti, ceea ce ar putea îngrijora investitorii zonei euro. Potrivit sondajului de duminica trecută, conservatorii şi aliaţii lor, liberalii (FDP), ar putea obţine împreună un total de 45%, în timp ce SPD şi Verzii doar 37%. Niels Diederich, politolog la Universitatea Liberă din Berlin, estimează că întreaga dezbatere „pe chestiunea Greciei” a avut un impact redus asupra alegătorilor. Acest lucru se datorează faptului că economia germană funcţionează foarte bine în continuare, iar exporturile n-au scăzut. În plus, SPD şi Verzii nu s-au opus deciziilor guvernului german condus de Angela Merkel în reglarea crizei euro. Pericolul ar putea veni din partea noului partid Alternativa pentru Germania (AFD), creat în acest an, aflat aproape de pragul de 5% necesar accederii în Bundestag.