Ştirea a apărut pe site-ul săptămânalului francez „Le Point” şi anunţă că un proiect imobiliar ameninţă existenţa celebrului garaj, prezentat în scandalul Watergate, din Arlington (Virginia), care a găzduit mai multe întâlniri secrete între jurnalistul Bob Woodward, de la „Washington Post”, la originea dezvăluirilor, şi sursa sa, agentul FBI, Mark Felt. Promotorul imobiliar american Monday Properties intenţionează demolarea a două imobile, inclusiv garajul construit în 1965, situat la nr.1401 pe bulevardul Wilson. „Cele două clădiri sunt la sfârşitul vieţii. Ele vor fi înlocuite cu un imobil multifuncţional, adică va oferi spaţii comerciale, birouri şi locuinţe” a menţionat Tim Helmig, responsabilul cu dezvoltarea imobiliară la Monday Properties. Afacerea Watergate este „un eveniment important în istoria ţării noastre”, a recunoscut Tim Helmig, care a propus să „lucreze împreună cu comunitatea pentru prezervarea plăcii comemorative instalate cu mulţi ani în urmă în faţa garajului”. Proiectul imobiliar este în faza de început şi trebuie examinat de toate părţile. Pe o inscripţie la intrarea în garaj se poate citi că a fost locul a şase întâlniri, între octombrie 1972 şi octombrie 1973, între jurnalistul lui „Washington Post” Bob Woodward şi „Deep Throat”, agentul FBI Mark Felt. Garajul a fost ales ca loc de întâlnire fiind considerat un loc anonim şi sigur, potrivit plăcii comemorative. Informaţiile furnizate de Mark Felt lui Bob Woodward, referitoare la spargerea sediului Partidului Democrat din Washington, situat în imobilul Watergate, de către foşti angajaţi ai Casei Albe, pentru a instala tehnică de ascultare, au potenţat o campanie de presă devastatoare, care a dus la demisia preşedintelui republican Richard Nixon, aflat la a doua legislatură, în octombrie 1974. De fapt, jurnaliştii Bob Woodward şi Carl Bernstein, răsplătiţi cu premiul Pulitzer, au descoperit prin propriile investigaţii, dar şi cu ajutorul unei contabile republicane înfricoşată de repercusiuni, că întreaga campanie de realegere s-a făcut cu fonduri ce proveneau din surse ilegale. „Washington Post”, nava amiral a presei americane timp de 80 de ani, ce paradox!, a fost vândut recent lui Jeff Bezos (44 de ani), fondatorul site-ului de comerţ online Amazon. Filmul „Toţi oamenii preşedintelui” (1976), cu actorii Robert Redford şi Dustin Hoffman în rolurile jurnaliştilor menţionaţi, a obţinut în 1977 nu mai puţin de 4 premii Oscar. Dincolo de întregul story, captivant, filmul, reluat în nenumărate rânduri pe canalele de televiziune, oferă şi mostre de jurnalism autentic, cu reporteri devotaţi profesiei şi un redactor-şef al publicaţiei menţionate, Breen Bradlee, pentru care convingerea că adevărul triumfă în cele din urmă este un crez de viaţă. „Toţi oamenii preşedintelui” a fost nu doar un film artistic încununat de premii, ci o lecţie de jurnalism fără egal, Bob Woodward şi Carl Bernstein devenind modele de urmat. Astăzi, când auzim, pe meleagurile autohtone, că presa nu trebuie să mai atace nu ştiu ce instituţii, bine privite la Bruxelles, nu putem decât să ne gândim la etica jurnaliştilor de la „Washington Post”. Pentru că presa nu e datoare să urmeze nici recomandările Bruxellesului, nici ale Washingtonului şi nici chiar indicaţiile lui Dumnezeu postate pe cer cu litere de foc, cum spunea nu de mult un bun jurnalist al ţării.
