Apărarea micului parc Gezi, din vecinătatea Pieţei Taksim, din partea europeană a Istanbulului, ameninţat printr-un proiect de reamenajare urbană, s-a aflat la originea contestării care a cuprins Anatolia şi Ankara, capitala ţării. Poliţia a încercat să disloce cu forţa câteva sute de militanţi instalaţi între arborii square-park-ului. Brutalitatea cu care au procedat forţele de ordine, uzitarea disproporţionată a gazelor lacrimogene şi a tunurilor cu apă a amplificat furia populară. Zi de zi, zeci de mii de tineri s-au adunat în Piaţa Taksim, centrul nervos al metropolei din zona europeană, forţând autorităţile să dispună retragerea poliţiştilor. „Represiunea extrem de brutală a manifestanţilor paşnici în Piaţa Taksim a fost cu adevărat scandaloasă, se alarmează John Dalhusien, directorul Amnesty International pentru Europa. Ea a inflamat situaţia pe străzile din Istanbul, unde zeci de persoane au fost rănite, înregistrându-se şi doi morţi”. Cine sunt protestatarii. Cei implicaţi în această mişcare de protest, afirmă Elise Massikard, responsabilul Observatorului vieţii politice turce al Institutului francez de studii anatoliene, sunt în număr prea mic susţinători ai CHP (Partidul Republican al Poporului), fondat de Ataturk (şi, covârşitor, aparţin unui larg spectru de stânga). Kemal-iştii, care apără moştenirea seculară şi naţionalistă a lui Mustafa Kemal, constituie grosul. Alături de aceştia există, de asemenea, membri ai extremei stângi şi ai liberalilor, dezamăgiţi de turnura conservatoare a politicii lui Erdogan. Naţionaliştii de dreapta şi profilurile mai conservatoare au răspuns în număr mai mic la apel. Artiştii şi Alevi, care aparţin unei ramuri minoritare a islamului, discriminat de autorităţi, se dovedesc foarte activi. Dimensiunea generaţiilor este de asemenea esenţială, mişcarea fiind condusă de tineri şi studenţi. În fine, această revoltă este, de asemenea, a femeilor. Porunca repetată a premierului de a face cel puţin trei copii, suprimarea pilulei contraceptive şi accesul mai dificil la avort au creat o masă critică în plus. „Erdogan, demisia”, această revendicare a fost preluată de protestatari şi în localitatea Edirne, de lângă frontiera bulgară. Protestatarii etalează dispreţ faţă de prim-ministru, simţindu-se excluşi din orientările societăţii. Termenul de „bandă de vandali”, folosit pentru a-i califica pe cei care umblă „mână în mână cu teroriştii” a întărit sentimentul de indignare. Aflat la putere din 2002, premierul Recep Tayyip Erdogan a întors spatele reformelor liberale pe care le promovase la început. Când debutaseră şi negocierile pentru aderarea la UE şi democraţia turcă se simţea consolidată. Acum, procesul este totalmente gripat. Sute de jurnalişti, avocaţi, studenţi, militanţi de extremă stângă sau kurzi sunt în închisoare, sub acuzaţia de terorism. Absenţa unei opoziţii de a crea o alternativă credibilă a deschis câmp liber unui mod de guvernare hegemonic. O parte importantă a manifestanţilor îl acuză pe premier de islamizarea societăţii şi trădarea conceptului de laicitate, definit de kemalism. În plus faţă de toate cele ştiute, şi al cursului săptămânal de religie, noua programă educaţională prevede şi predarea opţională a vieţii lui Mohamed şi a Coranului. O opţiune care a deschis declarat calea formării „unui tineret religios”.
Prejudiciul cauzat de protestele antiguvernamentale care au cuprins întreaga Turcie a fost estimat de autorităţile de la Ankara la circa 70 milioane de lire turceşti (aproximativ 40 milioane de dolari), după cum a declarat, într-o reuniune a parlamentului, ministrul de Interne, Muammer Guler, relatează agenţia rusă de ştiri RIA Novosti.
