Centenarul Liceului de fete „Elena Cuza”(1835-1935) sau destinul unei şcoli de excepţie

Aniversarea celor 180 de ani de existenţă a Colegiului Naţional „Elena Cuza” a prilejuit reeditarea unei monografii a şcolii, care a văzut lumina tiparului cu aproape opt decenii în urmă, sub semnătura avocatului George Demetrescu Miulescu. Pe lângă valoarea de document istoric, evenimentul editorial are şi o încărcătură emoţională aparte, fiind susţinut chiar de nepoata autorului, prof. univ. dr. Bianca Predescu, care şi ea a studiat pe băncile acestei şcoli, continuând tradiţia din familie. Prezentarea monografiei face parte din amplul program de manifestări care debutează astăzi şi care mai cuprinde lansări de cărţi, un concert simfonic şi o întâlnire între foşti şi actuali elevi şi profesori ai acestei prestigioase instituţii de învăţământ.

În 1936, prima ediţie a Centenarului Liceului de fete „Elena Cuza” (1835-1935) apărea la Editura „Ramuri” din Craiova şi constituia un eveniment editorial îndelung aşteptat. Se scurseseră 100 de ani din existenţa frământată a şcolii care, în plus, trecuse şi printr-o transformare radicală. Autorul George Demetrescu Miulescu, avocat ilustru al vremii sale, cu un autentic talent descriptiv şi legat emoţional de şcoală – el însuşi fiind unul dintre absolvenţi –  şi-a propus să urmărească şi să redea întocmai devenirea acestei prestigioase instituţii de cultură. Prin peniţa lui, cunoaştem trecutul Liceului de Fete „Elena Cuza” cu momentele frumoase, îndeosebi cele ale începuturilor, în care se poate bănui ambiţia şi dorinţa neobosită a ctitorilor, paharnicul Constantin Lazaro (care a donat casele şi terenurile moştenite de la răposata sa soţie) şi vornicul Iordache Otetelişanu, cel care a avut iniţiativa construirii acestei şcoli şi care s-a ocupat îndeaproape, până la moartea sa, de finanţarea instituţiei.

Călător prin arhivele timpului

Cartea avocatului George Demetrescu Miulescu are acum o reală valoare de document istoric, fiind printre puţinele monografii ale colegiului craiovean. Pentru a plasa data de naştere a şcolii, autorul a cercetat arhivele Băniei şi a scos la lumină testamentul paharnicului Constantin Lazaro, datat 21martie 1835, prin care îşi dona casele către pensionul de fete. De altfel, documentul, unul extrem de important, a fost cuprins în paginile primei ediţii, într-o fotocopie. Cu spiritul său avocăţesc de excepţie, George Demetrescu Miulescu vine şi cu o a doua sursă documentară care explică un lucru extrem de important din viaţa şcolii, şi anume modul cum se gospodărea această instituţie. Autorul urmăreşte corespondenţa bogată pe care o are Grigorie Otetelişanu (fratele lui Iordache Otetelişanu) cu nepotul său, Petre Poenaru. Într-o scrisoare din 1853, acesta spune cum vornicul Iordache Otetelişanu înlesnise cu bani funcţionarea şcolii, după ce o perioadă plătise chirie din banii lui pentru ca şcoala să existe.

Primele eleve de pension

După moartea ctitorilor săi, în 1841, şcoala intră într-o etapă nu foarte comodă din punct de vedere financiar. Autorul surprinde strădaniile pe care urmaşii fondatorilor, în speţă Grigorie Otetelişanu, trebuie să le facă pe lângă epitropii Bisericii Maica Precesta de la Dud (actuala Madona Dudu) pentru a dărui fondurile pe care răposaţii ctitori le promiseseră. Se ajunge până la domnitorul Ţării Româneşti pentru menţinerea subvenţiei. În tot acest timp, pensionul îşi câştigă prestigiul şi tot mai mulţi boieri îşi trimit fetele pentru a obţine o educaţie înaltă aici. George Demetrescu Miulescu consemnează, în cartea sa, cum primele eleve au fost 25 de fete de boieri, printre care şi Zinca Rioşanca, nepoata lui Iordache Otetelişanu. Ele erau admise la cererea părinţilor şi condiţia era să ştie să citească şi să scrie chiar şi într-o limbă străină. Din păcate, nu s-a găsit programul de studiu al primei generaţii.

Anii grei de conflicte

Autorul nu trece cu vederea nici momentele tensionate din cancelaria şcolii. Având încă de la început un profil umanist, axat pe învăţarea limbilor franceză şi germană, pensionul de fete a fost condus, la începuturile sale, de directoare care cunoşteau bine aceste limbi, ba chiar proveneau din ţările respective. Nu se trece cu vederea faptul că unele dintre acestea nu aveau o relaţie foarte bună cu ctitorii şcolii şi, de multe ori, se iscau scandaluri în cancelarie. Aceste momente de tensiune aveau repercusiuni asupra elevelor, care părăseau şcoala. După conflictele interne, şcoala trece printr-o conjunctură socială dramatică. În timpul războiului ruso-turc, îşi închide porţile şi este ocupată temporar de soldaţii ruşi care îşi aşează comandamentul în corpurile sale de clădire. Când se reiau studiile, elevele nu mai pot învăţa aici şi, timp de câţiva ani, orele se predau în casele unor boieri pe care aceştia le pun la dispoziţie, evident, contracost.

Pensionul lui Otetelişanu se ruina

Şi totuşi Liceul de fete „Elena Cuza” din Craiova îşi păstrează blazonul. La începutul secolului, era cea mai bună şcoală de institutoare din ţară, după  Şcoala Centrală de la Bucureşti. Între timp, devine şcoală centrală, deschizându-se fetelor din întreaga societate, care trebuia să dea examen pentru a intra aici. Numărul pretendentelor creştea de la an la an şi şcoala devenea neîncăpătoare. Timpul care trecuse peste ea îşi spusese cuvântul, clădirile se ruinau. În 1923, s-a pus problema că şcoala nu mai poate rezista decât încă zece ani, după care va fi de nelocuit. Notând din propriile amintiri, el fiind de acum membru în Comitetul Şcolar al şcolii, autorul George Demetrescu Miulescu consemnează cu exactitate cum s-au desfăşurat lucrurile pentru ca Liceul „Elena Cuza” să fie ceea ce este acum. Pentru că multe dintre eleve erau interniste şi dormeau chiar în şcoală, s-a căutat un loc pentru amenajarea, separat, a dormitoarelor. În iulie 1923 se cumpără imobilul Mateescu, de pe strada „Jianu”, cu suma de 3 milioane de lei, plus 150.000 de lei taxe către stat. Ministerul Instrucţiei şi Cultelor de atunci o oferit 2 milioane de lei, Prefectura Dolj – 300.000 de lei şi 850.000 de lei de la Comitetul Şcolar.

25 milioane de lei, zestre pentru noua şcoală

Chiar şi degajată de dormitoare, şcoala continua să se ruineze şi trebuia să fie consolidată urgent. Ministerul Instrucţiei şi Cultelor a ales să dărâme complet clădirea veche pe care o ridicaseră boierii Otetelişanu. Pe 10 iunie 1928, s-a pus piatra de temelie a noii şcoli, cu promisiunea că ea va fi ridicată integral din fonduri publice. Nu s-a mai întâmplat aşa. În monografia sa, George Demetrescu Miulescu consemnează anii grei în care şcoala risca să nu existe. După ce au comandat planuri deosebite făcute de arhitectul ministerului, N. Stănescu, statul s-a retras, lăsând jumătate din costuri neacoperite. Şcoala frumoasă care există până astăzi, cu două etaje şi cele două aripi de clădire, a fost ridicată totuşi prin strădania părinţilor şi a profesorilor. La vremea respectivă, şcoala a costat 25 de milioane de lei, dintre care 12,5 milioane de lei au fost strânse din taxe şi tot felul de donaţii, timp de şase ani, de către Comitetul Şcolar. Când s-a terminat, în 1934, se afla în pragul centenarului, era una dintre cele mai frumoase şcoli – avea chiar şi un Solarium „pentru cura de soare a elevelor” – şi număra 480 de eleve.

Programul manifestărilor dedicate celor 180 de ani

de la înfiinţarea Colegiului Naţional „Elena Cuza”:

Astăzi, 20 mai:

• 11.15 – 12.15, sala de festivităţi: Lansări de carte ale profesorilor universitari Bianca Predescu, Adrian Cioroianu, Florea Firan;
• 12.30 – 13.15, sala de festivităţi: Concert simfonic, susţinut de Orchestra de cameră a Filarmonicii „Oltenia”, cu participarea actorului Damian Oancea, de la Teatrul Naţional din Timişoara;
• 13.30 – 15.00, sala de festivităţi: „Dialogul între generaţii” – întâlnire de suflet cu foştii elevi, profesori şi directori ai liceului şi actualii elevi şi profesori;
• 15.00 – 15.30: „Scripta manent” – donaţie de carte din partea foştilor elevi;
• 15.30: Meci demonstrativ al echipei de volei masculin SCM Universitatea Craiova, vice-campioană naţională.

 Mâine, 21 mai:

• 10.00 – 10.30, sala de festivităţi: primirea participanţilor;
• 10.30 – 11.00: Te Deum;
• 11.00 – 13.00: Deschiderea festivităţilor – cuvânt din partea oficialităţilor, premierea olimpicilor din şcoală, acordarea diplomelor de excelenţă pentru foştii profesori ai şcolii, prezentarea revistei şcolii;
• 13.00 – 14.00: spectacol susţinut de elevii Colegiului Naţional „Elena Cuza”.