Cele mai recente spectacole pe care le-a pus în scenă – „Cabina artistelor” şi „Legături primejdioase” – au premiera, zilele acestea, la Teatrul Naţional din Craiova
Este unul dintre tinerii şi reprezentativii actori ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, distribuită într-o mulţime de spectacole, dintre care „Apocalipsa după Shakespeare”, în regia şi scenografia lui Janusz Wisniewski (Polonia), „Photoshop”, de Catinca Drăgănescu, „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, „Tartuffe” de Molière, regizat de Kincses Elemer ş.a. se află în repertoriul curent şi au succes la public.
A fost cooptată în trupa craioveană în 2003, la doi ani după absolvirea Secţiei de Artă Teatrală (specializarea Actorie, clasa prof. Ilie Gheorghe) a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Craiova, iar de ceva vreme colaborează şi cu Compania de teatru „Teatrulescu”. Este dezinvoltă, sinceră cu sine şi cu ceilalţi şi, ca orice tânăr artist, caută noi modalităţi de exprimare. Iar regia este una dintre ele, experimentată… dintr-o necesitate.
„Am ajuns să fac regia unor piese nu neapărat pentru că acesta era un vis al meu, ci dintr-o necesitate de supravieţuire a unor companii particulare, atât de necesare în peisajul teatral craiovean”, declară Raluca Păun, căci despre ea este vorba. Cam la fel stau lucrurile şi cu cele mai recente spectacole ale sale, „Cabina artistelor”, de Arnost Goldflam, şi „Legături primejdioase”, adaptare după Choderlos de Laclos, acesta din urmă realizat împreună cu Romaniţa Ionescu. Ambele sunt coproducţii ale Naţionalului craiovean şi Companiei „Teatrulescu” şi vor fi prezentate publicului, zilele acestea, la Sala „I.D. Sîrbu” a TNC. „Cabina artistelor” are premiera astă-seară, la ora 17.00, iar „Legături primejdioase” va putea fi văzut duminică, 20 ianuarie, începând cu ora 18.00.
Despre cum s-au „născut” cele două spectacole, despre dorinţa, dar şi plăcerea de a juca teatru în alte spaţii neconvenţionale, despre Café Teatru „Play” şi oportunităţile pe care le oferă artiştilor şi publicului craiovean această cafenea-teatru situată pe strada „C.D. Fortunescu” nr. 18, despre perspectivele tânărului actor în România de astăzi, ca şi despre proiectele pe care le are în 2013 am stat de vorbă cu Raluca Păun. Un dialog scurt, dar reconfortant, în plină săptămână, între două repetiţii ale sale…
– Declarai, la un moment dat: „Am ajuns să fac regia unor piese nu neapărat pentru că acesta era un vis al meu, ci dintr-o necesitate de supravieţuire a unor companii particulare, atât de necesare în peisajul teatral craiovean”. Referirea era la Compania „Teatrulescu”, înfiinţată în 2009. La fel s-a întâmplat şi în cazul spectacolelor „Cabina artistelor” şi „Legături primejdioase”? Sau, între timp, regia a devenit mai mult decât atât?
– Este aceeaşi situaţie şi acum… Spectacolele la care am semnat regia s-au născut dintr-o necesitate – nu neapărat a mea, ci şi a altor colegi – de a lucra, de a face ceva. În cazul „Cabinei artistelor” s-au găsit un text şi patru fete care erau dispuse să-l joace, iar eu… am intervenit ca un fel de coordonator. Una dintre actriţele din distribuţie, Corina Druc, văzuse spectacolul la Bucureşti şi i-a plăcut. Aveam nevoie într-un rol de o actriţă mai în vârstă, iar ea s-a gândit la Tamara Popescu. Am fost foarte fericite că a acceptat să joace. Şi să o facă în regia mea! Şi ne-am jucat frumos, zic… „Legături primejdioase” este un text pe care l-a propus Romaniţa Ionescu, l-a tradus din engleză, a realizat scenariul… Ea mă vedea pe mine în rolul Marchizei de Merteuil şi am căzut de acord să facem regia împreună. Aşadar, nici unul nu este din dorinţa de a face regie, ci de a juca – fie a mea, fie a altora –, de a ne oferi oportunităţi.
– Vă doreaţi – tu şi colegii tăi de facultate – o cafenea ori un bar în care să se poată juca şi teatru încă din perioada studenţiei. În Craiova, un astfel de loc e Café Teatru „Play”, în care ai jucat nu de puţine ori şi în care mă gândesc că veţi duce şi aceste două spectacole. Cum îl găseşti, cum îţi place?
– „Cabina artistelor” este un spectacol făcut pentru scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, iar dl director Mircea Cornişteanu a acceptat Compania de teatru „Teatrulescu” ca şi coproducător. Deci, noi pentru spaţiul acesta l-am construit. Spectacolul „Legături primejdioase” l-am mai jucat în „Play”, acolo a avut premiera, dar nu se pretează neapărat jocului într-un bar, pentru că durează cam mult, o oră şi 40 de minute. Ne gândeam, în schimb, că putem să mergem cu el în alte teatre din ţară. Cât despre „Play”… E adevărat că noi am visat foarte mult la un spaţiu neconvenţional. Ne doream să existe şi în Craiova un astfel de loc, cum era în toată ţara – şi în Târgu-Mureş, şi în Cluj, şi în Sibiu, şi în Timişoara, adică în toate oraşele importante. Aici nu exista. Colega mea de facultate Adela Minae a făcut atunci barul acesta. Am muncit şi eu acolo, inclusiv la vopsitul pereţilor! Dacă mă întrebi cum mi se pare ca atmosferă, spun că în „Play” e extraordinar. Dacă mă întrebi cum se pretează pentru jocul unor spectacole, zic că nu are o vizibilitate foarte bună. Dar ca atmosferă şi ca public care s-a format chiar este extraordinar. E o bucurie să joci acolo! Vin oameni şi plătesc nişte bănuţi doar ca să ne vadă şi nu putem decât să le mulţumim pentru asta. Împreună practic facem să existe o alternativă la teatrul instituţionalizat. În Craiova se mai poate juca şi la „Scena 8”, se face impro-show acolo. Tot Compania „Teatrulescu” realizează spectacolele, dar eu n-am colaborat încă.
– Care sunt avantajele şi dezavantajele – pentru actor, dar şi pentru public – când scena se mută în astfel de spaţii neconvenţionale?
– Un avantaj – care poate să fie în acelaşi timp şi un dezavantaj – este că te afli foarte aproape de public. E greu să rămâi concentrat când omul stă aşa cum stai tu de aproape şi te uiţi la mine. Poate să se mişte, să facă gesturi bruşte, iar mie să-mi fugă gândul ori să uit. Dar, în acelaşi timp, te şi hrăneşte foarte tare, îţi dă din energia lui. Preiei foarte uşor energia respectivă. Şi când eşti pe scenă mare, cu tot publicul în sală, este un transfer de energie tot timpul, la orice spectacol, între actori şi public. Dar se întâmplă mai ales atunci când eşti acolo, în mijlocul oamenilor. Mie, de exemplu, îmi place mult transferul acesta de energie, mă hrăneşte foarte mult. Dar, cum spuneam, ar putea să fie şi un dezavantaj. Asta vorbind de „Play”…
Dar am jucat şi în aer liber. În vara aceasta am făcut un turneu, timp de o lună, cu Compania „Teatrulescu”, s-a intitulat „Teatru peste tot”. Am ajuns în 20 de comune şi am jucat în fiecare spectacole gratuit – unul pentru copii şi altul pentru adulţi. Am jucat în aer liber şi în Craiova, chiar în faţa Teatrului Naţional – „Occident Express”, în regia lui Alexandru Boureanu, chiar când a venit autorul textului, Matei Vişniec. L-am prezentat apoi şi în Gara Craiova. E o experienţă interesantă… Nu poţi să obligi pe nimeni să se oprească să se uite şi nici să te înjure, dacă are chef! Bine, eşti fericit dacă nu te înjură… Nu ne-au înjurat, e adevărat, ceea ce înseamnă că le-a plăcut.
– În cazul tău, după absolvirea facultăţii, în 2001, ai lucrat la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, iar din 2003 faci parte din colectivul Teatrului Naţional din Craiova. Colaborezi, cum spuneam, şi cu Compania „Teatrulescu”, atât ca actriţă, cât şi ca regizor. Însă, în condiţiile actuale din România, care crezi că sunt perspectivele tânărului actor?
– Şi când am absolvit eu facultatea erau aceleaşi perspective… Să zicem că acum sunt mai mulţi absolvenţi, dar în rest şi atunci era aceeaşi situaţie. Am dat concurs şi am intrat la Vâlcea, e adevărat, dar am încercat şi în alte părţi: am dat concurs şi la Timişoara, şi la Braşov, şi la Sibiu. Apoi am dat concurs la Craiova de trei ori! Adică sunt fix aceleaşi perspective. Trebuie să te zbaţi foarte mult şi să îţi găseşti un loc de muncă. Pentru că sunt foarte puţine şi foarte mulţi absolvenţi. De aceea alternativa ar fi teatrul independent… E adevărat că dacă vrei să şi trăieşti din munca asta… nu prea reuşeşti. Dar, uşor-uşor, cred că se va reuşi, făcându-se proiecte, obţinându-se finanţări, înfiinţându-se companii particulare.
Este un risc asumat când optezi pentru actorie şi tocmai de-asta trebuie să iubeşti foarte mult ceea ce faci, pentru că, dacă nu, n-ai nici o şansă. Să nu renunţi, să te duci să mai încerci o dată şi încă o dată şi încă o dată… la un casting şi la încă un casting şi la încă un casting… Dar am colegi din generaţia mea care momentan nu lucrează, pentru că n-au găsit nimic. E chestiune şi de şansă, dar şi de perseverenţă. Şi de performanţă aş zice, pentru că, dacă eşti foarte bun, eşti remarcat la un moment dat. Este deci foarte, foarte greu…
În cinematografie e cam la fel. E chestiune de întâmplare, de noroc… E o experienţă care şi mie mi-ar plăcea, deşi nu la fel de mult ca teatrul. Dar nu ţine de mine, e şansă. Pentru că îţi depui nişte fotografii la nişte agenţii de casting şi pentru un film sunt chemaţi nişte oameni. Poţi să te nimereşti şi tu printre ei sau nu. Eu sunt în Craiova, poate dacă stai în Bucureşti e altceva…
– Ţi-ar fi plăcut să stai în Bucureşti? Crezi că altele ar fi fost şansele tale?
– Nu! Nu-mi place Bucureştiul deloc, absolut deloc. Nu că ar avea ceva oraşul, dar nu mă simt eu bine, nu mă regăsesc acolo. Şi cred că iubesc şi foarte mult Craiova. La un moment dat, când am terminat facultatea, mă gândeam să mă duc în Ardeal, îmi plăcea foarte mult Clujul. Dar acum… Îmi place Craiova. Îmi place efervescenţa de aici, oamenii se înjură pe la semafoare, se ceartă, vorbesc repede… Mie îmi place. Şi Bucureştiul e la fel, dar, pe de altă parte, mi se pare că te anulează ca persoană.
– Faci parte din distribuţia a nu puţine spectacole din repertoriul curent al Naţionalului craiovean: „Apocalipsa după Shakespeare”, „Photoshop”, „Legături de sânge”, „ O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Tartuffe”, „Grăsana” ş.a. Ce roluri le vei adăuga în 2013? Şi care îţi sunt, în general, proiectele pentru acest an?
– Ştiu sigur că voi juca în „Lysistrata”, de Aristofan, în regia lui Yannis Paraschevopoulos, din Grecia, la care se repetă acum, şi într-un spectacol pe care o să-l facă regizorul american Peter Schneider, „HotL Baltimore” se numeşte. Pentru acesta din urmă s-a făcut casting şi s-a stabilit distribuţia. În rest… nu prea ştiu. La Teatrul Naţional nu prea ţin de mine lucrurile în această privinţă. La Compania „Teatrulescu”… îmi doresc că existăm şi în 2013, să avem public. Vreau să mai realizez regia la un spectacol sau două pentru această stagiune, pentru că dacă nu lucrăm… pierdem publicul. Repet: faptul că fac regie nu este dorinţa mea expresă. E adevărat că este un alt mod de a mă manifesta artistic. Dar este, înainte de toate, o necesitate, pentru că, dacă nu mai avem spectacole şi dacă nu jucăm într-o vineri, nici în alta, pierdem publicul. Şi cred că suntem datori să întreţinem în Craiova fenomenul acesta al teatrului independent.
Spectacolul „Cabina artistelor”, de Arnost Goldflam (regia: Raluca Păun, traducerea: Mircea Dan Duţă) prezintă intimitatea unei cabine de teatru, locul unde se împletesc destinele a patru actriţe, locul unde se confesează, unde se ascultă, unde visele iau viaţă, unde se suferă, se trăieşte paroxistic, unde se vorbeşte despre frustrările şi neîmplinirile personale şi profesionale, unde se descătuşează şi aplanează conflicte, unde se leagă şi prietenii: locul unde actriţele se pregătesc pentru a intra în scenă. Adică, într-un univers alăturat.
Arnost Goldflam este scriitor, dramaturg şi regizor de teatru ceh. Născut în 1946, la Brno, a studiat medicina, însă nu şi-a definitivat studiile. A făcut parte din grupul umoristic „Brno Boemia”, condus de Jan Novák. Între 1972 şi 1976 a studiat regia de teatru la Academia de Muzică şi Teatru (JAMU) din Brno.
Spectacolul „Cabina artistelor” le are în distribuţie pe Tamara Popescu (Liza), Corina Druc (Truda), Monica Ardeleanu (Klara), Simona Călin (Maria) şi Ramona Drăgănescu (O cabinieră). Premiera are loc astă-seară, ora 17.00, iar un bilet costă, în funcţie de categoria locului, 20, 25 şi 30 de lei (15 lei pentru elevi, studenţi, pensionari).
Duminică, 20 ianuarie, de la ora 18.00, la Sala „Ion D. Sîrbu”, în acelaşi parteneriat artistic al TNC cu Compania „Teatrulescu”, spectatorii vor putea vedea premiera spectacolului „Legături primejdioase”, de Choderlos de Laclos, după o adaptare de Romaniţa Ionescu, care semnează şi regia şi scenografia, împreună cu Raluca Păun. „Legăturile primejdioase”, cartea de succes a lui Choderlos de Laclos, prezintă un caz clasic şi, în acelaşi timp, atipic de seducţie, cu puţin timp înainte de Revoluţia Franceză (1789).
Eroii principali sunt Marchiza de Merteuil şi Vicontele de Valmont, personaje diabolice, atrase magnetic unul de altul, dar care îşi împart prada atunci când o găsesc. Marchiza îl convinge pe Valmont să o cucerească pe tânăra Cecile de Volanges, pentru a se răzbuna pe viitorul ei soţ, iar Valmont acceptă. El îşi propune, în plus, să o cucerească pe M-me de Tourvel, care este căsătorită. În cele din urmă, sfârşeşte prin a se îndrăgosti de ea. Marchiza va fi geloasă şi îl va determina pe Viconte să o părăsească pe M-me de Tourvel. Situaţiile capricioase abundă, iar desfăşurarea intrigii devine rocambolescă în viziunea celor două regizoare.
În distribuţie: Alex Calangiu (Vicontele de Valmont), Raluca Păun (Marchiza de Merteuil), Ramona Drăgănescu (Emilie, M-me de Volanges, M-me de Rosemonde), Romaniţa Ionescu (M-me de Tourvel), Claudiu Mihail (Cavalerul Danceny) şi Rèka Szasz (Cécile).
