Obişnuitul concert de vineri seara al Filarmonicii „Oltenia” îi aduce în scenă, de această dată, pe Dorin Frandeş – timp de mai bine de 18 ani director al Filarmonicii de Stat din Arad –, care se va afla la pupitrul dirijoral al Orchestrei Simfonice craiovene, şi pe pianistul Sandu Sandrin, totodată profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Programul va fi deschis cu o primă audiţie – „Ierusalim”, de Liana Alexandra, bazată pe binecunoscute melodii ebraice – şi va continua cu Concertul nr. 2 în Fa minor pentru pian şi orchestră, op. 21, de Frédéric Chopin, şi cu Simfonia a III-a în La minor, op. 56, „Scoţiana”, de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Concertul începe, ca de obicei, la ora 19.00, iar un bilet costă 15 lei (8 lei pentru elevi, studenţi, pensionari).
Născut la Cluj-Napoca, în anul 1949, Dorin Frandeş îşi datorează pregătirea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din oraşul natal (unde a studiat pianul cu Harald Enghiurliu şi mai apoi dirijatul de orchestră cu Emil Simon). Ulterior, şi-a perfecţionat şi desăvârşit măiestria artistică în cadrul unor cursuri de vară susţinute la Weimar de remarcabilul profesor rus Arwid Jahnson. În 1971 a obţinut primul angajament ca dirijor la Filarmonica din Sibiu, iar după câţiva ani a fondat Orchestra de Cameră a Filarmonicii şi Orchestra de Tineret „Ars Cedonica”. La pupitrul acestora a acumulat succese deosebite, iniţiind şi susţinând veritabile stagiuni (în total, aproape 400 de concerte), multe dintre ele în spaţii neconvenţionale pentru vremea aceea.
Din 1987 a devenit dirijor permanent al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Arad, cumulând, din 1992, şi funcţia de director general al instituţiei, pe care a avut-o timp de mai bine de 18 ani. În paralel, a susţinut şi o importantă activitate pedagogică, fiind cadru didactic asociat la catedrele de muzică ale unor instituţii de învăţământ superior, precum Institutul Teologic „Betania”, Colegiul Universitar Pedagogic – Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Institutul biblic „Emanuel” din Oradea şi Facultatea de Muzică – Universitatea de Vest din Timişoara.
În 2002 a susţinut teza de doctorat în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, cu titlul „Galaxia Edison – Marconi, implicaţii estetice ale modificării sonosferei în urma efectelor curentului electric”, coordonată de prof. dr. Ştefan Angi. În 2010 a publicat volumul „Arad – Spaţii în care a răsunat muzică”.
Pianist concertist şi profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Sandu Sandrin a absolvit Conservatorul din Bucureşti, sub îndrumarea profesorilor Ovidiu Drâmba şi Florica Musicescu (promoţia 1972). În cele peste trei decenii de activitate artistică a susţinut concerte şi recitaluri în calitate de solist sau în formaţii de muzică de cameră pe scenele celor mai importante săli din Bucureşti şi din ţară, în cadrul stagiunilor de concerte ale tuturor filarmonicilor din România. În anii 1982-1983, interpretând numeroase sonate pentru pian de Beethoven, a adus o contribuţie importantă la realizarea unei integrale a creaţiei beethoveniene, desfăşurată pe scena Ateneului Român sub auspiciile Filarmonicii „George Enescu”.
La Paris, a concertat la „Salle Cortot”, la Radio France, cu transmisiune în direct pe postul „France-Musique”, precum şi în alte oraşe, ca Orléans, Chârtres, Aix-en-Provence, Franconville, Nanterre. În 1994 a participat la Festivalul Internaţional de Muzică de la Bath (Anglia). Între anii 2003-2006 a entuziasmat publicul prin recitalurile susţinute în cadrul Centrelor Culturale Române de la Viena, Roma, Berlin, unde a interpretat lucrări de Beethoven, Enescu, Schumann, Chopin, Debussy, „încântând auditoriul cu măiestria sa pianistică”. În urma susţinerii tezei de doctorat cu titlul „Coordonate stilistice interpretative în creaţia pentru pian a lui Robert Schumann”, Sandu Sandrin a obţinut şi titlul de doctor în muzică. În paralel cu activitatea concertistică desfăşoară o intensă activitate pedagogică la catedra de pian principal a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.
Ampla creaţie a Lianei Alexandra (1947-2011) cuprinde cinci opere, nouă simfonii, precum şi numeroase lucrări vocal-simfonice, camerale, vocale, corale, electro-acustice (inclusiv în genurile de avangardă computer music şi visual music, promovate de ea pentru prima dată în România) şi muzicologice ce poartă amprenta personalităţii ei inconfundabile. A fost, timp de patru decenii, o eminentă profesoară de compoziţie, forme muzicale şi orchestraţie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a avut numeroşi discipoli. A fost laureată a peste 30 de premii naţionale şi internaţionale de înalt prestigiu şi membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
