Viorica Dăncilă: Cei vinovaţi să suporte rigorile legii. Dreptate până la capăt!

 Înaintea şedinţei CSAT de ieri, premierul Viorica Dăncilă, a dat cum se spune „cu parul”, nemulţumită total de evoluţia lucrurilor: „Este obligatoriu ca organele de justiţie să acţioneze cu fermitate. Cer ca cei vinovaţi să suporte toate rigorile legii. Dreptate până la capăt”. Analizând succit raportul Corpului de control al Ministerului de Interne, premierul s-a arătat consternată de abordarea de-a dreptul inumană, lipsită nu doar de profesionalism, dar şi de empatia obligatorie faţă de viaţa unei tinere. A făcut referiri şi la proasta gestionare a apelului la 112, avansând instituirea unui program de traininguri intensive şi evaluări continue pentru personalul din această structură. Fireşte, doar impacientarea de circumstanţă, dar deplin credibilă, a premierului Viorica Dăncilă nu este suficientă. Starea de fapt rămâne pe mai departe confuză. Variantele vehiculate public – depesare şi arderea cadavrului – ar fi cerut timp fizic, care în cronologia cunoscută a evenimentelor se arată insuficient. Într-o altă ipoteză de lucru, autoturismul condus de făptaşul Gheorghe Dincă ar fi trebuit să iese pe poarta casei după ora 12, şi să revină apoi după un timp, să apară astfel pe vreo una din camerele de supraveghere, puţine la număr este adevărat, pe arterele municipiului Caracal. Raportul preliminar al Corpului de control al M.A.I. a fost prezentat ieri, aşa cum se ştie, în şedinţa CSAT. Dezbaterea s-a dovedit, ulterior, nelipsită de tuşele politice. Să revenim. De ce nu spune Gheorghe Dincă unde a ascuns cadavrele victimelor sale? Fiindcă răspunsul e complicat. Se emit tot felul de variante. Declaraţia lui Klaus Iohannis, în logica celei de duminică seara, a revenit la subiectul legilor justiţiei, ale căror modificări – la care s-a făcut trimitere – nu au nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat la Caracal. Modificări care nu au intrat în vigoare şi nici nu se referă la funcţionarea instituţiilor, cum a menţionat Klaus Iohannis. Pe un fond de degradare socială, poate fără precedent, ar putea părea o banalitate faptul că la Caracal un reprezentant al Parchetului local a ezitat la poarta criminalului, de pe strada Craiovei, iar poliţiştii nu au sărit gardul înainte de ora 6, pentru a pătrunde în domiciliul prezumtivului autor, Gheorghe Dincă, fără aprobarea de rigoare. Un reprezentant al Parchetului local, care este acum apărat, scos „basma curată” de către procurorii Serviciului de îndrumare şi control din cadrul P.I.C.C.J., deşi raportul Corpului de control al Ministerului de Interne dezvăluie o cu totul altă faţetă a lucrurilor. „Deşi comisarul şef Alexe Nicolae a propus să se intre la adresă, chiar dacă nu există mandat de percheziţie, invocându-se ipoteza săvârşirii unei infracţiuni flagrante, reprezentanţii Parchetului nu au fost de acord”. Ce se poate înţelege din toate acestea? Despre Gheorghe Dincă s-a aflat acum, prin mărturisirea unei femei, aflată în anturajul său la Bari – în măsura în care declaraţia este veridică –, că procura fete pentru o reţea de prostituţie, pe care o activase în Italia, înainte de a avea interdicţie de intrare în ţara respectivă. Este ucigaşul Gheorghe Dincă, persoană cu probleme psihice, în urmă cu nouă ani, atât de abil, încât poate trimite anchetatorii pe piste greşite? Ştie el atât de bine că probele directe ţin de existenţa cadavrului, în absenţa căruia nu există arma crimei? Cazul dramatic de la Caracal, centrul unei anchete de proporţii, prin dispariţia Alexandrei Măceşanu şi a Luizei Melencu, anterior la 14 aprilie a.c., urma să aibă anumite clarificări după şedinţa CSAT. Nu le-a adus, cel puţin în măsura dorită de opinia publică. Preşedintele a cerut instituţiilor responsabile să prezinte în CSAT „o anchetă completă” privind cazul de la Caracal. După ce a enunţat „o serie de deficienţe grave”.