Secetă teribilă în câmpia Doljului

0
90

Două cursuri mari de apă – Jiul şi Dunărea – traversează Doljul. Un dar de la natură. În vecinătatea lor, culturile agricole (porumb, floarea-soarelui, legume) sunt pârjolite, de-a dreptul, de seceta teribilă instalată de mai bine de trei săptămâni. Plantele suferă văzând cu ochii. Nu se irigă decât suprafeţe infime, ca să nu spunem că nu puţine din fostele sisteme de irigaţie se află în conservare (Sadova – Corabia), adică apte de devalizare. Situaţia este unică în lume. Nefiind organizaţi în sindicate puternice sau ONG-uri, ca să poată fi auzite, producătorii agricoli se uită la cer şi urmăresc buletinele meteo, deplângând culturile agricole în suferinţa lor, de lipsă de apă.

Pe o asemenea arşiţă, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, nu se aude, nu se vede, dacă nu cumva a ales să îşi petreacă liniştit concediul de vară departe de durerile oamenilor. La guvern nu se vorbeşte de efectele secetei, ci despre alte lucruri, cum ar fi salariile demnitarilor. Importante şi ele. Prezentăm alăturat o hartă a amenajărilor pentru irigaţii din judeţul Dolj, existente în 1990. Nu o comentăm. Facem doar precizarea că sistemele existente, la acea dată, aveau disponibilitatea de a asigura „apă la comandă” pentru aproape 415.000 de hectare. Au fost construite din banii ţării, nu făcute cadou de cineva. S-a suferit pentru rambursarea datoriilor. De foame şi de frig. Lucruri ştiute.

La actuala bătaie de joc, fiindcă nu avem cum s-o numim altfel, s-a ajuns prin indiferenţă. Ca să numeşti, de exemplu, la ANIF Dolj un director pe aliniament exclusiv de partid, fără nici o legătură anterioară cu domeniul de activitate încredinţat, numai că este din „partidul ministrului Agriculturii”, este forma supremă de iresponsabilitate. Din păcate, tolerată. O situaţie a suprafeţelor irigate, la 29 iulie a.c., atestă că s-a distribuit apă pe 40.000 de hectare în amenajările Nedeia-Măceşu, Bistreţ-Nedeia-Jiu, Cornu-Caraula şi Calafat-Băileşti.

Probleme mai vechi, ce condiţionează buna funcţionare a amenajărilor existente şi implicit încheierea de contracte de către organizaţiile şi federaţiile de utilizatori ai apei – costurile curentului electric şi apei – au rămas în suspans, arătându-se spre… UE, aşa cum se arăta, altădată, „în sus”. Agricultorii francezi demonstrează în aceste zile ministrul de resort, Stephane Le Foll, de ce sunt în stare, blocând punctele de intrare la frontierele cu Germania şi Spania, deversând cisterne de lapte în câmp, încât acesta a cerut omologilor săi din ţări traversate de o criză similară (Italia, Belgia, Germania şi Luxemburg) convocarea de urgenţă, a unui Consiliu European al miniştrilor pentru agricultură. Guvernul francez a promis un ajutor de 600 milioane euro producătorilor de carne de vită, de porc şi de pasăre.

La noi nu se prevede nimic, nu sunt chemate nici cel puţin paparudele. Ministerul Agriculturii, prin Daniel Constantin, a încercat o soluţie, de acest fel, în urmă cu doi ani, semnând un protocol de colaborare între Patriarhia Română şi ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Protocolul a expirat, deşi exista posibilitatea prelungirii prin acte adiţionale. Divinitatea este chemată din nou să salveze România. Cu şi fără protocol, cu şi fără tăieri de panglici. Se pare că nu ne aude. Fiindcă nici nu merităm.